rezonanãã, REZONÁNãã, rezonante, s.f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încaperi de a intensifica si a prelungi sunetele; rasunet. 2. Stare de vibratie în care se gaseste un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercita o actiune exterioara periodica, cu o frecventa egala ori apropiata cu frecventa proprie vibratiei corpului sau a sistemului. * Cutie de rezonanta = cavitate al carei volum de aer este capabil sa oscileze si sa amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizata prin înlocuirea legaturilor de fond ale actiunilor prin relatii verbale, de obicei facute dupa asonanta, rima sau localizare în timp sau spatiu. – Din fr. résonance.
rezonanãã, REZONÁNãã s. v. rasunet.
rezonanãã, REZONÁNãã s. rasunet, sonoritate, timbru, ton. (~ unui flaut.)
rezonanãã, rezonánta s. f., g.-d. art. rezonántei; pl. rezonánte
rezonanãã, REZONÁNã//ã ~e f. 1) Proprietate a unor obiecte de a intensifica si de a prelungi sunetele. Cutie de ~. 2) fiz. Fenomen de aparitie a oscilatiilor sub actiunea altor oscilatii de (aproape) aceeasi frecventa. ~ mecanica. 3) fig. Efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; rasunet; ecou. /<fr. résonnance
rezonanãã, REZONÁNãã s.f. 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încaperi etc. de a întari si prelungi sunetele. * Cutie de rezonanta = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. Crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonantei = conceptie reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabileste, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, raspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. résonance, it. risonanza].
rezonanãã, REZONÁNãã s. f. 1. fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi facut sa vibreze sub actiunea unei forte aplicate la intervale regulate; proprietate a unor corpuri sau încaperi de a întari si prelungi sunetele. o cutie de ~ = cutie care produce rezonanta unui instrument cu coarde. 2. crestere puternica a sectiunii eficace a unei reactii nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. (chim.) teorie a mezomeriei, potrivit careia structura reala a unei particule chimice este un fenomen dinamic ce presupune un tip special de miscare oscilatorie a electronilor de valenta. 4. (fig.) ecou, rezultat, rasunet. 5. (lingv.) timbru (II). (< fr. résonance)