Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru povata
povaţă, POVÁŢĂ, povete, s.f. (Pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povatuire, povatuiala. ♢ Loc. adj., adv. De povata = ca îndrumator, ca ghid. ♦ Persoana care îndrumeaza, sfatuieste pe cineva. – Cf. pol. p o w o d c a "conducator".
povaţă, POVÁŢĂ s. v. calauza, comanda, conducere, îndrumator, povatuitor, sfatuitor, sfetnic, sefie.
povaţă, POVÁŢĂ s. 1. v. sfat. 2. v. recomandare.
povaţă, pováta s. f., g.-d. art. povétei; pl. povéte
povaţă, POVÁŢĂ povéte f. Învatatura menita sa calauzeasca pe cineva în diverse situatii; sfat; îndrumare. ~ parinteasca. ♢ De ~ ca îndrumare. /<pol. powodica
povată, pováta, povéti, s.f. (înv.) adapost rudimentar (pe lânga o stâna).
povaţă, pováta (povéte), s.f. – 1. (Înv.) Calauzitor, persoana care conduce. – 2. (Înv.) Actiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca "calauza", rus. povodec "calauza", bg. povodica, din sl. povesti, povedą "a conduce" (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povata), cf. Graur, BL, III, 47. Legatura cu sl. pavĭcĭ "drum" (Cretu 358) este improbabila. – Der. povat, s.n. (Mold., sfat); povatui, vb. (a sfatui; a conduce, a calauzi); povatuitor, s.m. (înv., comandant; sfetnic).
povata, povata
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare