Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru peste
peşte, PÉSTE, pesti, s.m. 1. (La pl.) Clasa de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperita cu solzi si bogata în secretii mucoase, cu membrele transformate în înotatoare si cu respiratie branhiala; (si la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din aceasta clasa. ♢ Pesti zburatori = specii de pesti care pot sa sara din apa si sa execute un zbor planat cu ajutorul înotatoarelor pectorale. La peste = la pescuit. ♢ Expr. Cât ai zice peste = foarte repede. A tacea ca pestele (sau ca un peste) = a nu spune nici o vorba, a nu scoate un cuvânt, a pastra tacere completa. A trai (sau a se simti etc.) ca pestele în apa = a trai bine, a se simti la largul sau; a-i merge bine. A trai (sau a o duce, a se zbate etc.) ca pestele pe uscat = a duce o viata foarte grea; a face eforturi desperate (si zadarnice). A fi cu borsul la foc si cu pestele în iaz = a se lauda înainte de izbânda. Când o prinde mâta peste = niciodata. ♢ Compuse: peste-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peste de culoare verde-galbuie, cu pete rosii pe spate si cu dungi albastre pe partile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); peste-ciocan = specie de rechin din marile calde, cu capul în forma de ciocan (Zygaena malleus); peste-ferastrau = peste din marile calde, cu botul lung, turtit în forma de lama dintata (Pristis pristis); peste-lup = avat; peste-paun = peste mic, frumos colorat, cu jumatatea superioara a corpului albastra-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioara argintie (Coris julio); peste-porcesc = porcusor; peste-de-piatra = a) fusar; b) pietrar; peste-cu-spada = peste mare cu corpul în forma de fus, cu pielea fara solzi, cu capul mare si cu falca de sus prelungita ca o sabie ascutita pe ambele muchii (Xiphias gladius); pestele-lui-Solomon = specie de peste din familia salmonidelor (Salmo labrax); peste-tiganesc = a) nume generic pentru diferite specii de pesti mici; b) caracuda; c) palamida-de-balta; peste-de-mare = calcan. 2. Carne de peste (1), folosita ca aliment; mâncare preparata din astfel de carne. ♢ Expr. (Fam.) Asta-i alta mâncare de peste = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de peste = a fi acelasi lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala. ♢ Zodia pestelui sau (eliptic) pestii = una din cele douasprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc dupa fr. poisson) Barbat întretinut de o femeie. ♦ Proxenet, codos. – Lat. piscis.
peste, PÉSTE prep. (Semnifica ideea de suprapunere, de aplicare etc., directa sau mediata, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstantiale de loc) 1. (In legatura cu verbe de miscare, arata ca un obiect se asaza, se aplica sau cade deasupra altuia) Ploaia cade peste noi. ♢ (Miscarea are directia orizontala) Parul se împrastie peste perna. 2. (În legatura cu substantive care arata suprafata, întinderea) Pe tot cuprinsul; de-a lungul. Alerga peste câmpuri. ♢ Loc. adv. Peste tot (locul) = pretutindeni. ♦ De jur împrejur. Încinsa peste brâu cu un cordon. 3. Deasupra. Se apleaca peste el. 4. Pe deasupra; dincolo de... Sare peste gard. II. (Introduce complemente circumstantiale de timp) 1. (În legatura cu substantive însotite de numerale, adverbe sau pronume si adjective nehotarâte) Dupa... Peste un ceas. 2. (În legatura cu substantive care exprima notiuni de timp durative) În timpul, în cursul. Peste zi lucreaza. 3. Mai mult decât... A întârziat peste doua ceasuri. III. (Introduce complemente circumstatiale de mod) 1. (Asezat între doua cuvinte identice, exprima ideea de superlativ) Pune întrebari peste întrebari. 2. (În legatura cu numerale, arata depasirea unei cantitati) Mai mult decât. Peste o mie de oameni. ♢ Loc. adv. Peste puterea (sau puterile) cuiva = depasind puterile, posibilitatile cuiva, foarte greu. IV. (Introduce complemente indirecte) Asupra. S-a facut stapâna peste toate. – Pre (= pe) + spre.
peşte, PÉSTE s. v. codos, mijlocitor, ofidian, proxenet, sarpe.
peşte, PÉSTE s. peste-auriu (Eupomotis gibbosus) = peste-curcubeu, peste-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; peste-curcubeu v. peste-auriu; pestele-spada (Xiphias gladius) = (reg.) peste-cu-sulita; peste-soare v. peste-auriu.
peste, PÉSTE prep. 1. (local) pe. (Cade ploaia ~ noi.) 2. (local) asupra, deasupra. (Se apleaca ~ el.) 3. (local) deasupra, pe. (~ masa era pusa musamaua.) 4. (local) (slavonism înv.) prez. (Judetele de ~ Olt.) 5. (temporal) dupa. (Vine ~ un ceas.)
peste, péste prep.
peşte, péste s. m., pl. pesti
peste, PÉSTE prep. 1) (exprima un raport locativ, indicând locul, spatiul, obiectul de suprapunere sau de extindere) Pe deasupra; deasupra; dincolo de. Peste vii si livezi. Peste pod. ♢ Peste tot în orice loc; pretutindeni. 2) (exprima un raport temporal posterior) Dupa. Peste o ora. 3) (exprima un raport de mod, indicând depasirea unei limite, a unei cantitati) Mai mult de (sau decât); în plus; asupra. Are peste zece monografii. ♢ Peste puterea (sau puterile) cuiva depasind puterile cuiva; greu. 4) (exprima un raport de relatie, indicând sfera de extindere) Asupra. A domina peste toate. /pre[înv.] + spre
peşte, PÉST//E ~i m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung si acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respisratie, în majoritatea cazurilor, branhiala. ~ viu. ~ congelat. ♢ Cât ai zice ~ într-o clipa; dintr-o data. Asta-i alta mâncare de ~ asta-i complet altceva. A se zbate ca ~ele pe uscat a depune eforturi disperate si fara succes pentru a iesi dintr-o situatie grea. A tacea ca ~ele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelatie din emisfera boreala. ♢ Zodia ~elui unul dintre cele douasprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinari, indicând diferite specii): ~-vivipar peste care naste pui vii. ~-veninos peste înzestrat cu organe speciale care produc venin. ~-zburator peste marin care poate sari din apa si zbura pe o traiectorie mica. ~-cu-spada peste marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungita si ascutita ca o sabie cu doua taisuri. ~-ciocan peste marin cu cap în forma de ciocan. ~-ferastrau peste marin cu gura în forma de lama de ferastrau, dintata pe doua laturi. ~-de-piatra peste dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci si cu fund pietros; pietrar. ~-lup peste dulcicol rapitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. ~-porcesc peste dulcicol de talie mica, fusiform, cu mustati, patat pe laturi; porcusor. ~-paun peste marin de talie mica, albastrui-verzui, cu nuante aurii pe spate si argintiu pe abdomen si flancuri. ~-tiganesc a) orice peste marunt; b) peste dulcicol de talie medie, cu cap mic si corp lat, având forma romboidala; caracuda; c) peste dulcicol de talie mica, cu corp fusiform, verde-galbui cu pete negre, având spini dorsali si placi osoase laterale. /<lat. piscis
peste, peste rapitor de apa dulce
peşte, peste rapitor de apa dulce, cenusiu-verzui, foarte gustos (Stizostedion lucioperca); moneda marunta din arama.
peste, péste prep. – 1. Pe deasupra. – 2. Pe, în. – 3. Dicolo de. – 4. Mai mult decît. – 5. Afara de, pe lînga ca. – 6. Contra. – 7. De-a curmezisul, prin. – 8. Dupa, în termen de. – 9. În timpul. – Var. preste, pestre, p(r)esp(r)e, toate înv. Mr. p(r)iste, megl. priste. Lat. per super, direct (Cipariu, Analecte, 11) sau prin intermediul comp. interior p(r)e spre (Tiktin). Probabil s-a confundat cu per extra (Pascu, I, 161; Densusianu, GS, VI, 363).
peşte, péste (pésti), s.m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respira prin branhii. – 2. Carne de peste (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codos, proxenet. – Mr. peaste, pescu, megl. pęsti, istr. pest. Lat. piscem (Puscariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. si alb. cît si der. indica prezenta unui sing. •pescu, a carui absenta ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmeaza; se poate admite ca forma semnalata de noi ar fi avut numai o existenta teoretica, ca •hainuri în înhainurat. Der. pascoi, s.m. (pestele mascul); pestoaica, s.f. (femela pestelui; smechera, întretinuta); pestisoara, s.f. (planta acvatica, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în peste), care ar putea reprezenta direct si lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde peste); pescuit, s.n. (actiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuieste); pescut, s.m. (pestisor); pescuina, s.f. (Bucov., iaz, helesteu), cu suf. din vizuina (dupa Tiktin, formatie culta, din lat. piscina încrucisat cu a pescui). – Cf. pescar.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare