mol, MOL2 s. n. dig din piatra construit catre largul marii, la intrarea într-un port, pentru a micsora actiunea valurilor. (< it. molo, fr. môle)
mol, MOL1 s. m. molecula-gram (< fr. mole, germ. Mol)
mol, MOL1, moli, s.m. (Chim.) Molecula-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
mol, MOL2, moluri, s.n. Dig de piatra construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micsora actiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
mol, MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din tig. mol.
mol, MOL s. v. vin.
mol, MOL s. v. molecula-gram.
mol, mol (molecula-gram) s. m., pl. moli
mol, mol (dig) s. n., pl. móluri
mol, MOL1 ~i m. Unitate de masura a capacitatii de materie; molecula-gram. /<fr. mole, germ. Mol
mol, MOL2 ~uri n. Dig construit spre largul marii la intrarea într-un port, pentru a micsora actiunea valurilor. /<it. molo, fr. môle
mol, MOL s.m. Molecula-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole].
mol, MOL s.n. Dig de piatra construit catre largul marii la intrarea într-un port pentru a micsora actiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – gramada].
mol, mol s.n. – Vin. ãig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca si der. molan, s.n. (vin), molete, s.m. (vin).