Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru metehne
meteahnă, METEÁHNĂ, metehne, s.f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lipsa, imperfectiune. ♦ Pasiune, patima, slabiciune. 2. Boala, infirmitate, betesug. – Et. nec.
meteahnă, meteáhna s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhne
meteahnă, METEÁHNĂ metéhne f. 1) Lipsa a unei însusiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficienta. 2) Înclinatie puternica ce nu poate fi înfrânta; viciu. 3) Parte vatamata a corpului. /Orig. nec.
snoavă, SNOÁV//Ă ~e f. Povestire de mici proportii, de origine populara, în care se satirizeaza diferite metehne; istorioara hazlie; anecdota. /Din iznoava
meteahnă, meteáhna (metéhne), s.f. – 1. (Înv.) Stricaciune, cusur, neplacere, neajuns, suparare. – 2. Imperfectiune, defect, lipsa, dauna, pata. Creatie expresiva, bazata pe ideea de "imperfectiune" exprimata prin aceleasi mijloace ca în metehau, cf. si matahala, metearca; finala ca în bahna, care este posibil sa fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibila; cea de la beteag "bolnav" (Tiktin; Scriban) se bazeaza pe o var. beteahna, folosita de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbala a acestui autor este cunoscuta, e vorba mai curînd de o indicatie în plus asupra originii sale expresive.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare