Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru joc
joc, JOC, jocuri, s.n. 1. Actiunea de a se juca (1) si rezultatul ei; activitate distractiva (mai ales la copii); joaca. ♢ Joc de societate = distractie într-un grup de persoane care consta din întrebari si raspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea de sunete dintre doua cuvinte cu înteles diferit; calambur. 2. Actiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populara la care se danseaza; hora. ♦ Melodie dupa care se joaca. ♦ Fig. Miscare rapida si capricioasa (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibratie. 3. Competitie sportiva de echipa careia îi este proprie si lupta sportiva (baschet, fotbal, rugbi etc.) ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportiva. 4. Actiunea de a interpreta un rol într-o piesa de teatru; felul cum se interpreteaza. ♢ Joc de scena = totalitatea miscarilor si atitudinilor unui actor în timpul interpretarii unui rol. 5. (Si în sintagma joc de noroc) = distractie cu carti, cu zaruri etc. care angajeaza de obicei sume de bani si care se desfasoara dupa anumite reguli respectate de parteneri, câstigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ♢ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-si pune capul (sau viata, situatia etc.) în joc = a întreprinde o actiune riscanta. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intentiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (constient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situatie critica, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formeaza un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativa maxima pe o directie data între doua piese asamblate, considerata fata de pozitia de contact pe directia respectiva. 7. Model simplificat si formal al unei situatii, construit pentru a face posibila analiza pe cale matematica a acestei situatii. ♢ Teoria jocurilor = teorie matematica a situatiilor conflictuale, în care doua sau mai multe parti au scopuri, tendinte contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopotei = glockenspiel. – Lat. jocus.
joc, JOC s. 1. v. joaca. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniada; jocuri olimpice v. olimpiada; jocuri universitare v. universiada. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)
joc, joc s. n., pl. jócuri
joc, JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ♢ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin îmbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua în râs pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ♢ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ♢ A intra în ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ♢ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus
joc, joc din asia
joc, joc sportiv care se joaca in 11 oameni pe un teren amenajat in care fiecare echipa incearca sa bage mingea cu piciorul(sau cu orice alta parte a corpului, dar fara mana) in poarta adversarei.
joc, Joc asemanator biliardului, care se joaca pe o masa cu ajutorul unor bile, fiecare cu valoare ei(ex.bila neagra=7 puncte, bilele rosii in nr. de 15, fiecare cate un punct etc., se practica mai ales in regat.
joc, joc de cuvinte incrucisate in care definitiile, concise, se afla cuprinse in patratelele ce despart intre ele cuvintele cu care se completeaza un careu. [In editia DN-ului meu (1978) nu exista acest cuvant. Poate in editiile mai noi? Posibil. Si totusi definitia nu seamana cu celelalte definitii din DN. Seamana mai degraba cu o definitie dintr-o sursa "neoficiala" [Laura]
joc, joc cu mingea asemanator cu hackeiul(in SUA)
joc, Joc sportiv intre 2 echipe de cate 11 jucatori care se bazeaza pe marcarea unor goluri in poarta adversa. Lviturile in minge se pot executa cu orice parte a corpului (in afara de maini). /din en.&fr.:football
joc, Joc care se joaca cu picioarele fara maini si trebuie sa introduci mingea intr-o poarta.
joc, joc de origine chineza, inrudit cu dominoul si jocul de remi, introdus in Occident in 1920, si care se joaca, de regula, in patru, cu 144 de piese din lemn, os sau fildes(numite pietre)
joc, joc (jócuri), s.n. – 1. Actiunea de a se juca, activitate distractiva. – 2. Actiunea de a juca pentru a cîstiga ceva. – 3. Dans. – 4. Despre actori, actiunea de a interpreta pe scena un rol. – 5. La materiale textile, ape. – Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. iōcus (Puscariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca. – Der. joaca, s.f. (joc, jucarie; distractie), ca dop-doapa, tep-teapa, etc. (dupa Tiktin si DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349).
joc, Joc similar cu turca, denumire utilizata in sudul Munteniei
joc, joc
joc, joc cu gladiatori gladiatus
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare