înãtiinãare, ÎNSTIINãÁRE, înstiintari, s.f. Actiunea de a înstiinta si rezultatul ei; stire, informatie, anunt, încunostintare. ♦ (Concr.) Comunicare scurta facuta de obicei în scris de o institutie, care cuprinde o stire, un anunt etc.; adresa, nota. [Pr.: -sti-in-] – V. înstiinta.
înãtiinãare, ÎNSTIINãÁRE s. 1. v. informare. 2. anuntare, încunostintare, vestire, (înv.) publicare, publicatie, publicuire. (~ a ceva facuta cuiva.) 3. v. anunt. 4. v. comunicare. 5. v. informatie. 6. v. nota. 7. v. prevenire.
înãtiinãare, înstiintáre s. f. (sil. -sti-in-), g.-d. art. înstiintarii; pl. înstiintari
înãtiinãare, ÎNSTIINã//ÁRE ~ari f. 1) v. A ÎNSTIINãA. 2) Document prin care se anunta ceva; aviz /v. a înstiinta