Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru incheia
încheia, ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbracaminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-si strânge haina, camasa etc. în nasturi, în copci; a-si lega sireturile de la încaltaminte. 2. A potrivi una într-alta partile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capat, a sfârsi o actiune, o operatie etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcatui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.
încheia, A încheia ≠ a reîncepe
încheia, ÎNCHEIÁ vb. v. completa, împlini, întregi, limita, margini, reduce, rezuma, rotunji, sta.
încheia, ÎNCHEIÁ vb. 1. a (se) închide, (reg.) a (se) îmbumba. (A ~ o haina.) 2. v. îmbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a ispravi, a sfârsi, a termina, (astazi rar) a slei, (pop.) a gata, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) ispravi, a (se) sfârsi, a (se) termina, (livr,) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) gati, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) savârsi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a ispravi, a sfârsi, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare începuta.) 9. v. desavârsi. 10. v. sfârsi. 11. a se duce, a (se) sfârsi, a se termina, a trece. (S-a ~ si vacanta!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (înv.) a aseza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabila.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.
încheia, încheiá vb., ind. si conj. prez. 1 si 2 sg. închéi, 3 sg. si pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd
încheia, A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre actiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge pâna la capat; a se sfârsi; a se termina; a se ispravi. 2) A avea drept sfârsit; a se sfârsi; a se termina. Sarbatoarea s-a ~t cu marsul fanfarelor. /<lat. inclavare
încheia, A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunari, cuvântari, texte etc.) A duce pâna la capat; a sfârsi; a termina; a ispravi. ~ discutia. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urma. 3) (acorduri, tratate, conventii etc.) A adopta prin semnaturile reprezentantilor; a consimti sa respecte printr-o întelegere reciproca; a contracta. Partile au ~t conventia. ♢ ~ un proces-verbal a fixa un fapt de natura juridica într-un act oficial. 4) A face sa se încheie. /<lat. inclavare
încheia, A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (parti componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. ~ o scrisoare. /<lat. inclavare
încheia, încheiá (închéi, încheiát), vb. – 1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrsi, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcatui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbracaminte. – 7. A pune capat. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la ... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. •inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Puscariu 815; REW 2392; DAR) este mai putin probabila, si însusi Puscariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucisare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s.f. (final, sfîrsit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s.m. (montor); încheietor, s.n. (croseta pentru încheiat nasturii); încheietoare, s.f. (crestatura, fanta; articulatie; butoniera; planta, Sideritis montana); încheietura, s.f. (articulatie; loc unde se împreuneaza doua bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl deriva de la un lat. pop. •clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibara (var. încherbara, încherbala, închelbara, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încaibara, înharbala (dupa Puscariu, Dacor., IV, 712-20 si DAR, de la un lat. •incalvarĭāre, de la calvaria "hîrca", solutie ce nu pare convingatoare; dupa Tiktin si Scriban, în legatura cu încaibara).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare