Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru gros
gros, GROS1, GROÁSĂ, grosi, groase, adj., GROS adv., s.n., GROS, grosi, s.m. I. Adj. 1. (Despre corpuri cilindrice) Care are diametrul sau circumferinta mai mari decât dimensiunile obisnuite. Trunchi gros. ♢ Intestinul gros = parte a tubului digestiv cu sectiunea mai mare cuprinsa între ileon si anus. ♦ (Despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Dezvoltat mult în latime. ♦ (Pop.; la f.) Gravida, însarcinata. 2. Care are volum mare, care depaseste prin volum dimensiunile obisnuite; voluminos. Carte groasa. ♢ Expr. Gros la punga = bogat. ♦ (Despre litere) Care este mai lat decât literele obisnuite. 3. Mare, în sens vertical, de la suprafata în adâncime sau de la suprafata pâna la baza. Strat gros. ♢ Expr. Gros la (sau de) obraz = a) obraznic; b) nesimtit. Gros la piele sau cu pielea groasa = nesimtit. Gros la (sau în) ceafa sau cu ceafa groasa = badaran. ♦ Care este tesut2 din fire groase ( I 1). Haina groasa. 4. (Despre fluide) Care curge sau se împrastie greu; dens. ♦ Fig. (Despre întuneric, umbra, ceata etc.) Adânc, compact. II. Adj. Fig. 1. (Despre voce, glas, sunete, adesea adverbial) Adânc, grav. 2. (Înv.) Grosolan, badaran; incult; care tradeaza pe omul badaran sau incult. III. Adv. 1. (Pop. si fam.) Mult, din plin, din belsug. Câstiga gros. 2. (Înv.) În linii mari, superficial, în mod grosolan. IV. S.n. 1. Partea cea mai numeroasa dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu de obiecte, de fenomene (de acelasi fel); greu. ♢ Loc. adv. Din gros = în cantitate mare, din belsug. 2. (Pop. si fam.) Închisoare. V. S.m. (Reg.) Bustean, trunchi; bârna (groasa). – Lat. grossus.
gros, GROS2, grosi, s.m. Masura folosita în comert pentru marfuri sub forma de obiecte mici de acelasi fel, egala cu 12 duzini, adica 144 de bucati. ♢ Mic gros = depozit care livreaza marfuri în cantitati comerciale. – Din germ. Gros.
groş, GROS, grosi, s.m. Moneda straina de argint, care a circulat odinioara si în Moldova; moneda de argint emisa de unii domni ai Moldovei. – Din germ. Groschen, pol. grosz.
groş, GROS, grosi, s.m. Moneda straina de argint care a circulat odinioara si în Moldova. – Germ. Groschen.
gros, Gros ≠ subtire, pitigaiat
gros, GROS s. v. arest, bustean, butuc, buturuga, ciot, închisoare, obada, ocna, penitenciar, puscarie, temnita.
gros, GROS adj., s. v. badaran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, mârlan, mârlanoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neînvatat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, taranoi, toapa, topârlan, vulgar.
gros, GROS adj., s. 1. adj. v. gras. 2. adj. mare, voluminos. (Un tom, un dosar ~.) 3. s. multime, (înv. si pop.) mijloc, (înv.) greime, greu, temei, toi. (~ul armatei.) 4. adj. v. borcanat. 5. adj. v. dens. 6. adj. v. adânc. 7. adj. v. calduros. 8. adj. adânc, grav, jos, profund, (fig.) cavernos. (O voce ~oasa; un timbru ~.)
gros, gros adj. m., pl. grosi; f. sg. groása, pl. groáse
gros, gros (bustean, bârna) s. m., pl. grosi
gros, gros (majoritate, închisoare) s. n.
groş, gros (moneda) s. m., pl. grosi
groş, GROS ~i m. înv. 1) Moneda marunta de argint care a circulat, în evul mediu, în unele tari europene (Italia, Franta, Polonia etc.). 2) Moneda ruseasca (egala la început cu doua copeici, mai târziu egala cu o jumatate de copeica). 3) Moneda divizionara care a circulat în Polonia si Austria. /<germ. Groschen, pol. grosz
gros, GROS3 n. Parte mai numeroasa, mai mare din ceva (dintr-un colectiv, dintr-un ansamblu de obiecte, dintr-o lucrare etc.). /<lat. grossus
gros, GROS2 groása (grosi, groáse) (în opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stâlp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ♢ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; însarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ♢ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare între baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale în plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se împrastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus
gros, GROS1 adv. pop. fam. În cantitate mare; mult. ♢ Din ~ din plin; din belsug. /<lat. grossus
gros, gros (groása), adj. – 1. Gras. – 2. Dens. – 3. Voluminos. – 4. Adînc. – 5. Mare, important, numeros. – 6. Comun, ordinar, vulgar. – 7. (Adj. f.) Despre femei, însarcinata. – 8. (S.m.) Bîrna, grinda. – 9. (S.n.) Butuc, instrument. – 10. (S.n.) Închisoare, temnita. – 11. (S.n.) Parte mai importanta. – Mr., megl., istr. gros. Lat. grŏssum (Puscariu 741; Candrea-Dens., 768; REW 3881; DAR), cf. it., port. grosso, prov., fr., cat. gros, sp. grueso. Pentru der. uzului 10 din 9, cf. Bogrea,, Dacor., III, 411. – Der. grosime, s.f. (circumferinta; înv., gros, parte mai importanta; înv., grosolanie); grosar, s.m. (temnicer); grosarit (var. grosarie), s.n. (contributie ceruta de obicei în sec. XVIII de catre asa numitii ispravnici de judet delicventilor care doreau sa scape de închisoare); grosoman, s.m. (mojic, badaran), cu suf. expresiv -man; groscior, s.n. (smîntîna); grosciori, vb. (a scoate caimacul); îngrosa, vb. (a face sa fie gros; a creste, a spori; a se îngrasa; a deveni dens, a condensa; a lasa grea o femeie; a da importanta); îngrosetor, adj. (care se îngrasa, care îngroasa); îngrosetura, s.f. (actiunea de a spori sau a deveni dens). – Din rom. provin rut. grušati se "a se prinde laptele", gruševina "lapte prins" (Capidan, Dacor., II, 677).
groş, gros (grósi), s.m. – Veche moneda care valora la început 1/48 dintr-o marca de argint. A fost batuta în Mold. la sfîrsitul sec. XIV. Lat. grossus, intrat în rom. prin intermediul pol. grosz, germ. med. grosse, germ. Grosch(en), cf. ngr. γρόσσο, bg., sb. groš, tc. gurus (Ronzvalle 122). – Der. grosita, s.f. (moneda divizionara de argint, de valoare variabila), cf. pol. groszyk, sb., slov. grošič. Din tc. deriva dubletul înv. grus, s.m. (moneda turceasca de 40 de aspri).
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare