elegant, ELEGÁNT, -ã, eleganti, -te, adj. 1. (Despre îmbracaminte) Facut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia si bunul gust al îmbracamintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebeste prin armonia formei, prin îmbinarea placuta a elementelor, printr-o sobrietate plina de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis.
elegant, Elegant ã grosolan, vulgar, necioplit, neelegant
elegant, ELEGÁNT, -ã adj. care prezinta, dovedeste eleganta. (< fr. élégant, lat. elegans)
elegant, ELEGÁNT adj. 1. v. gatit. 2. distins, îngrijit, (livr. si fam.) sic. (O toaleta ~.) 3. v. luxos.
elegant, elegánt adj. m., pl. elegánti; f. sg. elegánta, pl. elegánte
elegant, ELEGÁN//T ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios si placut; cu gratie. 2) (despre îmbracaminte) Care este facut cu gust si confera persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestari ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganta; caracterizat prin eleganta. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. élégant, lat. elegans, ~ntis
elegant, ELEGÁNT, -ã adj. Care prezinta, dovedeste eleganta. [Cf. fr. élégant, lat. elegans].