ceda, CEDÁ, cedez, vb. I. 1. Tranz. A renunta (gratuit sau prin vânzare) la posesiunea asupra unui bun. ♦ (Despre persoane) A transmite un drept de creanta unei alte persoane. 2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discutie, a nu se mai împotrivi; a se supune; a renunta. ♦ (Sport) A se recunoaste învins (renuntând la lupta); a fi învins. 3. Intranz. (Despre boli) A scadea din intensitate, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se deforma; a se rupe. – Din fr. céder.
ceda, A ceda ã a se împotrivi
ceda, CEDÁ vb. 1. a da, a lasa. (Îi ~ întregul aparta-ment.) 2. a se îndupleca, a se lasa, (fig.) a se muia. (Sa nu ~ cu nici un pret.) 3. a abandona, renunta, (fig.) a capitula. (A ~, n-a mai continuat discutia.) 4. a se pleca, a se supune. (~ în fata dusmanulul.) 5. v. capitula. 6. v. atenua. 7. v. rupe. 8. v. deforma.
ceda, CEDÁ vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renuntând la dreptul de posesiune. * a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaste superioritatea. * (sport) a se recunoaste învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scadea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de constructie) a nu rezista la apasare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera caldura unui alt corp sau mediu. (< fr. céder, lat cedere)
ceda, cedá vb., ind. prez. 1 sg. cedéz, 3 sg. si pl. cedeáza
ceda, A CED//Á ~éz 1. tranz. 1) (bunuri aflate în proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. * ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vânzare în posesia altei persoane; a abandona în schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A înceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste învins. ~ într-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea în intensitate. /<fr. céder
ceda, CEDÁ vb. I. 1. tr. A lasa, a abandona cuiva un bun, renuntând la dreptul de posesiune. 2. intr. A da cuiva dreptate; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaste învins, a înceta întrecerea, lupta. 3. intr. (Despre boli, dureri etc.) A se ameliora, a descreste, a scadea. 4. intr. (Despre lucruri) A se încovoia, a nu rezista la apasare, a se rupe. [< fr. céder].