bancã, BĮNCã1, banci, s.f. Scaun lung pentru doua sau mai multe persoane. * Expr. Banca ministeriala = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzatilor = locurile dintr-o sala de tribunal ocupate de acuzati. Banca apararii = locurile dintr-o sala de tribunal destinate avocatilor care apara pe acuzati. ♦ Scaun, de obicei cu pupitru īn fata, pentru scolari. * Loc. adv. (De) pe bancile scolii = (de) la scoala, din (sau īn) timpul petrecut īn scoala. * Expr. A sta (sau a ramāne) īn banca sa = a ramāne la locul sau, a sta pasiv fata de orice initiativa, a fi docil. – Din fr. banc.
bancã, BĮNCã2, banci, s.f. 1. Intreprindere financiara care efectueaza operatii de plata si de credit (si organizeaza circulatia baneasca). ♦ Banca de organe = serviciu medical care dispune de sānge pentru transfuzii, de cornee pentru transplantari etc. 2. (La unele jocuri de carti) Suma pe care bancherul (2) o tine īn fata lui spre a plati cāstigurile celorlalti jucatori. * Expr. A sari (sau a face sa sara) banca (īn aer) = a cāstiga un pot egal cu īntreaga suma pusa de bancher (2) īn joc. – Din it. banca, fr. banque.
bancã, BĮNCã s. v. bancnota, bilet de banca, hārtie, hārtie-moneda.
bancã, BĮNCã s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. banca de date v. banca de informatii; banca de informatii = banca de date. 3. (rar) sueta. (~ la unele jocuri de carti.)
bancã, BĮNCã s. 1. (prin Ban.) scamnie. (Sta pe ~, la poarta.) 2. v. pupitru.
bancã, bįnca (scaun lung, īntreprindere financiara) s. f., g.-d. art. bancii; pl. banci
bancã, BĮNC//ã2 banci f. 1) Institutie financiara care efectueaza operatii de plata si de credit. ~ agricola. 2) Cladire unde se afla aceasta institutie. ~a nationala se afla īn centrul orasului. 3): ~ de date ansamblu de date dintr-un anumit domeniu, organizate īn scopul optimizarii folosirii lor. [G.-D. bancii] /<fr. banque, it. banca
bancã, BĮNCã1 banci f. 1) Scaun lung (cu sau fara speteaza) pentru mai multe persoane. ~ de lemn. 2) Scaun cu pupitru īn fata pentru scolari. * De pe bancile scolii din anii de scoala. [G.-D. bancii] /<fr. banc
banca, banca de lemn in zona rurala, aflata la drum, in fata curtii taranesti
bancã, BANCã3 s. f. piesa de mobilier, cu sau fara rezematoare, pe care pot sedea deodata mai multe persoane. * scaun cu pupitru pe care stau elevii īn clasa. o a sta īn a sa = a fi neutru, a sta oasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)
bancã, BĮNCã2 s. f. (la jocul de carti) banii pusi īn joc de cel ce tine jocul. (< germ. Bank)
bancã, BĮNCã1 s. f. 1. institutie financiara care efectueaza operatii de plata si de credit. o ~ de emisiune = institutie care are dreptul sa emita bancnote; bilet de ~ = bancnota. 2. ~ de date (sau de informatii) = institutie specializata īn stocarea si furnizarea de informatii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu īntr-un spital care conserva organe anatomice īn vederea utilizarii lor pentru transplant. (< it. banca, fr. banque)
bancã, BĮNCã1 s.f. Institutie financiara care executa operatii de plata si de credit. * Banca de emisiune = institutie care are dreptul sa emita bancnote; bilet de banca = bancnota. [< fr. banque, it. banca].
bancã, BĮNCã2 s.f. (La jocul de carti) Banii pusi īn joc de cel ce tine jocul. [< germ. Bank].
bancã, BĮNCã3 s.f. Scaun lung, cu sau fara rezematoare, pe care pot sedea deodata mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii īn clasa. [< fr. banc, cf. germ. Bank].
bancã, bįnca (-ãnci), s.f. – 1. Scaun lung. – 2. Īntreprindere financiara care efectueaza operatii de plata si credit. – 3. (La unele jocuri de carti) Suma din care bancherul plateste cīstigurile celorlalti jucatori. – 4. (Īnv.) Bilet de banca. – 5. (Īnv.) Īn arg., hīrtie de o suta de lei. – Var. banc, s.n. (banca la jocuri de carti; gluma, brasoava). – Mr. bancu, banca, megl. banca. It. banca, fr. banque (sec. XVIII). Var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvīntul mr., din it. (Ruffini 328). Toti der. sīnt īmprumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s.m. (banca la jocuri de carti), din it.; bancher, s.m., din it. banchiero, fr. banquier; bancheta, s.f., din fr. banquette; banchiza, s.f., din fr. banquise; bancnota, s.f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancruta, s.f., din fr. banqueroute, care la rīndul sau provine din it. banca rotta; bancuta, s.f. (moneda de 50 bani; odinioara, īn Trans., moneda de 20 creitari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populara īntr-un diminutiv de la banca (Hasdeu 3193; Borcea 177).
bancã, bįnca (bãnci), s.f. – 1. Scaun lung. – 2. Īntreprindere financiara care efectueaza operatii de plata si credit. – 3. (La unele jocuri de carti) Suma din care bancherul plateste cīstigurile celorlalti jucatori. – 4. (Īnv.) Bilet de banca. – 5. (Īnv.) Īn arg., hīrtie de o suta de lei. – Var. banc, s.n. (banca la jocuri de carti; gluma, brasoava). – Mr. bancu, banca, megl. banca. It. banca, fr. banque (sec. XVIII). Var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvīntul mr., din it. (Ruffini 328). Toti der. sīnt īmprumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s.m. (banca la jocuri de carti), din it.; bancher, s.m., din it. banchiero, fr. banquier; bancheta, s.f., din fr. banquette; banchiza, s.f., din fr. banquise; bancnota, s.f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancruta, s.f., din fr. banqueroute, care la rīndul sau provine din it. banca rotta; bancuta, s.f. (moneda de 50 bani; odinioara, īn Trans., moneda de 20 creitari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populara īntr-un diminutiv de la banca (Hasdeu 3193; Borcea 177).
bancã, Banca cu spatar, asezata īn tronul carutei pentru cel care māna caii.Aceasta banca era asezata pe un suport metalic(foi de arc).Fixarea pe pozitie se facea prin 4 agatatori metalice (cāte 2 la fiecare capat al leaganului), agatatori articulate la suportul metalic.