Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru avant
avânt, AVẤNT, avânturi, s.n. 1. Vioiciune, energie, forta în miscari. ♢ Loc. vb. A-si lua avânt = a se avânta. 2. Însufletire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapida, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epoca etc.). – Din avânta (derivat regresiv).
avânt, Avânt ≠ decadere, regres, declin
avânt, AVÂNT s. 1. v. entuziasm. 2. ardoare, elan, impetuozitate, temperament, (pop. si fam.) suflet, (reg.) mau. (Cântati cu mai mult ~!) 3. v. patos.
avânt, avânt s. n., pl. avânturi
avânt, AVÂNT ~uri n. 1) Energie în miscare; vioiciune; însufletire. ♢ A-si lua ~ a se pregati pentru saritura; a se avânta. A-i taia cuiva ~ul a descuraja pe cineva. 2) Dezvoltare rapida; progres. ♢ A lua ~ a se dezvolta rapid. 3) Imbold launtric, puternic care înlesneste realizarea unei actiuni; elan; entuziasm; exaltare; ardoare. /v. a (se) avânta
avant, AVANT- v. avan-.
avant, avant- Prefix împrumutat din fr., si care se aplica unui mic numar de cuvinte neol., pentru a indica o pozitie care o preceda (în timp sau în spatiu) pe cea indicata de cuvîntul simplu: avantgarda, s.f.; avantpost, s.n.; avantpremiera, s.f.; avantscena, s.f.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare