albastru, ALBĮSTRU, -ã, albastri, -stre, adj., s.n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. * Expr. Inima-albastra = a) suflet trist, p. ext. tristete, jale; b) necaz, mānie, furie. Cu (sau de) sānge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rau, (cam) neplacut, situatia e (cam) dificila. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata īntre verde si indigo; culoarea descrisa mai sus; albastreala, albastrime. * Albastru de metilen = colorant albastru (1) īntrebuintat īn vopsitorie, īn lucrari de biologie si īn medicina. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianura de fier folosita ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).
albastru, ALBĮSTRU adj., s. 1. adj. (Olt.) turchez. (Culoarea ~.) 2. adj. v. senin. 3. s. v. seninatate.
albastru, albįstru adj. m., pl. albįstri; f. sg. albįstra, pl. albįstre
albastru, albįstru s. n., art. albįstrul, g.-d. art. albįstrului
albastru, ALBĮ//STRU2 ~stra (~stri, ~stre) Care are culoarea cerului senin. * Inima ~stra tristete, melancolie. /<lat. albaster
albastru, ALBĮSTRU1 n. 1) Culoare a spectrului solar care se afla īntre violet si verde, avānd nuanta cerului senin. 2) Colorant cu aceasta culoare. Verdele se obtine combinānd ~ cu galben. [Sil. -bas-tru] /<lat. albaster
albastru, albįstru (albįstra), adj. – De culoarea cerului senin. – Mr. albastru "cenusiu, fumuriu". Lat. •albaster, de la albus (Puscariu 56; Candrea-Dens., 37; REW 319; DAR). S-a spus probabil la īnceput despre cerul usor īnnorat, prin urmare albicios (cf. mr.); astazi indica numai "albastru ca cerul". Cf. Densusianu, GS, II, 324. Der. albastrea, s.f.; albastreala, s.f.; albastri, vb. ( a da culoare albastra; a clati rufele cu albastreala); albastrime, s.f. (culoare albastra; boierime); albastrita, s.f.; albastriu, adj. Sensul lui albastreala "albastru de rufe" (cf. fr. bleu anglais) nu apare īn nici un lexic, cu toate ca este cuv. foarte uzual si singurul care explica sensul lui albastrime de "boierime", adica "oameni cu camasa scrobita".
albastru, albastru, -a, albastri, -e adj. (d. o situatie, o conjunctura etc.) neplacut; nefavorabil (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romāne, Editura Niculescu, 2007)