Dictionar Prima pagina | Contact    









   Definitii pentru GASESTE
acicul, ACÍCUL, aciculi, s.m. 1. Spin mic, subtire si drept care se gaseste la unele plante. 2. Fir de par de forma unui ghimpe la unele specii de viermi. – Din fr. acicule.
acridină, ACRIDÍNĂ, acridine, s.f. Combinatie organica, incolora, care se gaseste în gudroanele carbunilor de pamânt si care este folosita în industria colorantilor, farmaceutica etc. – Din fr. acridine.
aflător, AFLĂTÓR, -OÁRE, aflatori, -oare, adj. Care (se) afla, (se) gaseste. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Afla + suf. -ator.
monogam, MONOGÁM, -Ă I. adj., s. m. f. (om, animal, pasare) care se gaseste în situatia de monogamie (1, 2). II. adj. 1. (despre casatorie) bazat pe monogamie; monogamic. 2. (despre plante) unisexuat. (< fr. monogame)
alait, ALAÍT s.n. Mineral rar, de culoare rosie, care se gaseste în Asia Centrala. – Et. nec.
albuminoid, ALBUMINOÍD, -Ă, albuminoizi, -de, adj., s.n. 1. Adj. De felul albuminei. 2. S.n. Proteina insolubila care se gaseste în tesuturile de natura cartilaginoasa. – Din fr. albuminoïde.
aleuronic, ALEURÓNIC adj. (În sintagma) Strat aleuronic = strat din celule bogate în proteine, care se gaseste sub învelisul bobului de cereale. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuronique.
ambiant, AMBIÁNT, -Ă, ambianti, -te, adj. Care se gaseste în jur, în apropiere, înconjurator. [Pr.: -bi-ant] – Din fr. ambiant.
amidon, AMIDÓN s.n. Substanta organica ce se gaseste în semintele, fructele si tuberculele plantelor si care se foloseste în industria alimentara, chimica etc. – Din fr. amidon.
autoritar, AUTORITÁR, -Ă, auroritari, -e, adj. Caruia îi place sa uzeze (si uneori sa abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispozitii; care gaseste satisfactie în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replica. Atitudine autoritara. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire.
azil, AZÍL, aziluri, s.n. 1. Loc unde cineva gaseste ocrotire, adapost, refugiu. ♢ Drept de azil = drept de a se stabili pe teritoriul altei tari, de care se bucura în virtutea legii un refugiat politic. 2. Institutie de asistenta sociala pentru întretinerea batrânilor, infirmilor, copiilor orfani etc. – Din fr. asile, lat. asylum.
bauxită, BAUXÍTĂ, bauxite, s.f. Oxid de aluminiu care se gaseste în natura ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – Din fr. bauxite.
benzopirină, BENZOPIRÍNĂ s.f. Substanta gudronata care se gaseste în fumul de tigara. – Din fr. benzopirine.
beuţă, BEÚŢĂ, beute, s.f. (Reg.) Pietricica alba si rotunda care se gaseste prin râuri. – Din sl. bioce.
botulinic, BOTULÍNIC, botulinici, adj. (În sintagma) Bacil botulinic = bacil care se gaseste în carnea sau fructele conservate si în nutretul însilozat. – Din fr. bothulinique.
brut, BRUT, -Ă, bruti, -te, adj. 1. Care se gaseste în stare naturala, înca neprelucrat; care nu a fost înca transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit împreuna cu ambalajul, vasul etc. în care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreuna cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.
butan, BUTÁN, butani, s.m. Hidrocarbura saturata, cu patru atomi de carbon în molecula, care se gaseste în gazele de sonda si de cracare sau se obtine pe cale industriala. – Din fr. butane.
butiric, BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se gaseste în grasimile animale, mai ales în unt, întrebuintat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.
cald, CALD, -Ă, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ înalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ♢ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, îi este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, încins. ♦ (Despre pâine) Proaspat. ♦ (Despre îmbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata în tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, înfocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda. ♦ 4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).
carbenă, CARBÉNĂ, carbene, s.f. Compus organic care se gaseste în asfalturi; amestec de substante de culoare neagra, casante, cu aspect de huila, care, în cantitate de peste 1% degradeaza calitatile bitumului. – Din fr. carbènes.
carbon, CARBÓN s.n. Element chimic, metaloid foarte raspândit în natura, component de baza al tuturor substantelor organice, care se gaseste în carbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementara în diamant, în grafit si în carbunele negru. ♢ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia nastere în atmosfera si care serveste la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subtire acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare închisa, întrebuintata în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagina. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.
carenă, CARÉNĂ, carene, s.f. 1. Partea exterioara a corpului unei nave, care se gaseste sub linia de plutire. 2. Proeminenta prelungita a unor organe. Carena sternului la pasari. 3. (Bot.) Structura în corola leguminoaselor alcatuita din doua petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.
caroten, CAROTÉN s.n. Pigment rosu-portocaliu care se gaseste în unele vegetale si în unele produse animale. [Var.: carotína s.f.] – Din fr. carotène, germ. Karotin.
casiterit, CASITERÍT s.n. Oxid de staniu natural, brun-negru, cu luciu adamantin, care se gaseste în filoanele hidrotermale si în aluviuni. – Din fr. cassitérite.
catalan, CATALÁN, -Ă, catalani, -e, subst., adj. 1. S.m. si f. (La pl.) Populatie care se gaseste pe teritoriul Cataloniei (Spania) si izolat în Franta, Italia, America Latina etc.; (si la sg.) persoana care apartine acestei populatii. 2. Adj. Care apartine Cataloniei sau catalanilor (1). 3. S.f. Limba romanica vorbita de catalani (1). – Din fr. catalan.
cârciogar, CÂRCIOGÁR, cârciogari, s.m. (Reg.) Om caruia îi plac cearta, procesele, care gaseste obiectie la orice; om cârcotas. [Var.: cârciocár, cârciobár, corciogár s.m.] Cârciog + suf. -ar.
cefalină, CEFALÍNĂ s.f. Substanta care contine acizi grasi, acid fosforic, gliceroli si aminoalcooli si care se gaseste în tesutul nervos cerebral si în galbenusul de ou. – Din fr. céphaline.
cefalorahidian, CEFALORAHIDIÁN, -Ă, cefalorahidieni, -e, adj. Care se refera la cap si la coloana vertebrala, care apartine acestora. Regiunea cefalorahidiana. ♢ Lichid cefalorahidian = lichid incolor care se gaseste în ventriculii cerebrali si în canalul rahidian, având rol mecanic si de protectie. [Pr.: -di-an] – Din fr. céphalo-rachidien.
cementită, CEMENTÍTĂ, cementite, s.f. Carbura de fier dura, care se gaseste în fonta si în otel. – Din fr. cémentite.
cesiu, CÉSIU s.n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se gaseste în cantitati foarte mici alaturi de potasiu si se foloseste la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium.
chim, CHIM, chimuri, s.n. Masa semilichida de alimente partial digerate, care se gaseste în timpul digestiei în stomac si în duoden. – Din fr. chyme.
cimen, CIMÉN s.n. Lichid cu miros aromatic, care se gaseste în uleiurile eterice izolate din diferite plante, din rasina coniferelor si din unele petroluri. – Din fr. cymène.
fronton, FRONTÓN, frontoane, s.n. 1. Element de forma triunghiulara, marginit de o cornisa, care încoroneaza fatada unui edificiu 2. Element de arhitectura, alcatuit dintr-o cornisa curba sau frânta, care se gaseste deasupra intrarii unui edificiu, deasupra unei usi etc. – Din fr. fronton.
microelement, MICROELEMÉNT s. n. element chimic care se gaseste în cantitati foarte mici în sol, sau în organismele vii; oligoelement. (< fr. micro-élément)
galactoză, GALACTÓZĂ s.f. Substanta cu proprietati asemanatoare glucozei, care se gaseste în natura în diverse combinatii, intrând si în structura unor compusi azotati din creier. – Din fr. galactose.
gaz, GAZ2, gaze, s.n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusa, incolore, usor deformabile si expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o forma proprie stabila si tind sa ocupe întregul volum pe care îl au la dispozitie. ♢ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune si volum ramâne constant la orice temperatura. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obtinut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile usor lichefiabile, obtinut prin extragerea directa din gaze de sonda sau prin distilare din unele produse petroliere, pastrat în stare lichida în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principala a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inertia lor chimica. Gaz solid = combinatie solida de molecule de gaz metan si de apa, care se gaseste în special în zonele unde pamântul este înghetat pâna la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emana din pamânt. 2. (La pl.) Nume dat unor substante gazoase toxice sau asfixiante folosite în razboi. 3. (La pl.) Emanatii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ♢ Expr. (Fam.) Doar n-am baut gaz, se spune ca raspuns negativ la o propunere nepotrivita; nici nu ma gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomana. – Din fr. gaz.
glicogen, GLICOGÉN, glicogeni, s.m. (Biol.) Polizaharida având o structura asemanatoare cu amidonul, care se gaseste mai ales în ficat si în muschi. – Din fr. glycogène.
globulină, GLOBULÍNĂ, globuline, s.f. Proteina care se gaseste în plasma sanguina, în lapte, în vegetale. – Din fr. globuline.
glucoză, GLUCÓZĂ, glucoze, s.f. Substanta zaharoasa cristalizata, care se gaseste în miere si în fructe sau se prepara pe cale industriala, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. glucose (< gr.).
glucoză, GLUCÓZĂ s.f. Substanta zaharoasa cristalizata, de culoare alba, care se gaseste în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepara pe cale industriala, având numeroase folosiri în industrie si în farmacie. – Din fr. glucose.
glutamină, GLUTAMÍNĂ, glutamine, s.f. (Chim.) Substanta care se gaseste în unele plante, se formeaza în tesuturi si în sânge si are rol important în metabolismul celulelor din tesuturi. – Din fr. glutamine.
guano, GUÁNO s.n. Îngrasamânt organic natural, bogat în fosfor (si în azot), care se gaseste în mari cantitati în America de Sud, provenit din acumularea excrementelor si a cadavrelor de pasari, de lilieci din pesteri, a cadavrelor unor animale marine, etc. – Din fr. guano.
hafniu, HÁFNIU s.n. Element chimic, metal rar, asemanator cu otelul, care se gaseste în minereurile de zirconiu si care se întrebuinteaza în electrotehnica; celtiu. – Din fr. hafnium, germ. Hafnium.
hemolimfă, HEMOLÍMFĂ, hemolimfe, s.f. Lichid organic care are aceleasi proprietati cu ale sângelui si care se gaseste în aparatul circulator al nevertebratelor. – Din fr. hémolymphe.
heteroauxină, HETEROAUXÍNĂ, heteroauxine, s.f. Hormon vegetal de crestere, care se gaseste în drojdii, porumb etc. [Pr.: -ro-a-u-] – Din fr. hétéroauxine.
masochism, MASOCHÍSM s. n. 1. perversiune sexuala constând în a cauta placerea în suferinte fizice si morale produse de partener. 2. atitudine a cuiva care gaseste satisfactie în propria-i suferinta, decadere sau umilire. (< fr. masochisme)
ilmenit, ILMENÍT s.n. Oxid natural de fier si de titan, care se gaseste în unele sisturi cristaline. – Din fr. ilménite.
improviza, IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcatui (ocazional) repede, pe nepregatite o poezie, un discurs, o compozitie muzicala etc.; a face, a confectiona, a construi ceva la repezeala, din ce se gaseste (si provizoriu). – Din fr. improviser.
impuritate, IMPURITÁTE, impuritati, s.f. 1. Lipsa de puritate, de curatenie. ♦ Stare a unui mediu cu toxicitate ridicata, cu microbi etc. 2. Corp sau substanta straina care se gaseste în masa altui corp sau a unui material (si a carei prezenta determina modificarea proprietatilor materialului). – Din fr. impureté, lat. impuritas, -atis.
imputabilitate, IMPUTABILITÁTE s.f. (Jur.) Situatie în care se gaseste o persoana careia i se atribuie savârsirea cu intentie a unei fapte pedepsite de legea penala. – Din fr. imputabilité.
indican, INDICÁN s.n. Substanta organica ce se gaseste în indigo (3). – Din fr. indican.
indiu, ÍNDIU s.n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se gaseste în cantitati mici în blenda si care este folosit la acoperirea suprafetelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s.n.] – Din fr. indium.
indiviz, INDIVÍZ, -Ă, indivizi, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care se gaseste în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care poseda o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus.
inframicrob, INFRAMICRÓB, inframicrobi, s.m. Microorganism de dimensiuni foarte reduse, putin evoluat si incomplet organizat, care nu-si poate realiza singur metabolismul si care se gaseste ca parazit obligatoriu în celula vie. – Infra2-+microb.
inghinal, INGHINÁL, -Ă, inghinali, -e, adj. Care apartine abdomenului, referitor la abdomen, care se gaseste în regiunea abdominala; de la vintre, de la stinghii. [Var.: inguinál, -a adj.] – Din fr. inguinal.
interastral, INTERASTRÁL, -Ă, interastrali, -e, adj. Care se gaseste între astri, dintre astri. – Din fr. interastral.
ipostază, IPOSTÁZĂ, ipostaze, s.f. Stare, situatie în care se gaseste cineva sau ceva; aspect, înfatisare, chip. [Var.: (înv.) ipostás s.n.] – Din fr. hypostase.
iris, ÍRIS, (I) irisuri, s.n., (II) irisi, s.m. I. S.n. 1. Membrana circulara, colorata a ochiului, situata înaintea cristalinului, în mijlocul careia se gaseste pupila. 2. Diafragma cu diametru variabil, folosita la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumina care patrunde în instrument. II. S.m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris.
înalt, ÎNÁLT, -Ă, înalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult în sus; foarte ridicat. ♢ Frunte înalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Înaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la înaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit2, subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata în scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ♢ Înalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.
întregol, ÎNTREGÓL, întregoluri, s.n. (Constr.) Portiune de perete care se gaseste între doua usi, doua ferestre etc. – Între2 + gol.
învârtecuş, ÎNVÂRTECÚS, (2) învârtecusuri, s.n. 1. (În sintagma) Inelus-învârtecus = numele unui joc de copii în care unul dintre jucatori trebuie sa ghiceasca la cine se gaseste un inel care trece din mâna în mâna. 2. (Rar) Întortochetura. [Var.: (reg.) învârticús s.n.] – Învârteci (înv. "a învârti" < învârti) + suf. -us.
macroelement, MACROELEMÉNT s. n. element mineral care se gaseste în cantitati relativ mari în sol sau în organismele vii. (< engl. macrelement)
nucelă, NUCÉLĂ, nucele, s.f. Partea centrala din ovulul unei plante fanerogame, în care se gaseste sacul embrionar. – Din fr. nucelle.
nucleol, NUCLEÓL, nucleoli, s.m. Corpuscul sferic constituit din proteine, enzime si acizi nucleici, care se gaseste în nucleul unei celule organice. [Pr.: -cle-ol] – Din fr. nucléole.
perigeu, PERIGÉU, perigee, s.n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în miscare orbitala se gaseste cel mai aproape de pamânt. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se afla în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
rusalie, RUSÁLIE, rusalii, s.f. 1. (La pl.) Sarbatoare religioasa crestina, cu stravechi origini mitologice, provenind din ritualuri de pomenire a mortilor, care cade la 50 de zile dupa Pasti. 2. (În mitologia populara) Fiinta fantastica, asemanatoare cu ielele, reprezentata ca o zâna rea, care dezlantuie furtuni, schilodeste pe oameni sau le ia mintile. 3. (Entom.) Larva acvatica a insectei Ephemeride Polingenia, care se gaseste mai ales în Dunare, constituind hrana principala a cegii; p. ext. efemera. – Din sl. rusalija.
ţiţei, ŢIŢÉI, (2) titeiuri, s.n. 1. Amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide si gazoase, precum si de alti compusi organici, care se gaseste în pamânt sub forma de zacamânt si din care, prin distilare, se obtine benzina, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselina, motorina etc.; petrol. 2. (La pl.) Diferite feluri de titei (1). – Et. nec.
unde, ÚNDE adv., conj. I. Adv. 1. (Interogativ) În ce loc? în care parte? Unde este? ♦ (Precedat de prep. "de") De la cine? din ce loc? De unde stiti voi? ♦ La ce? la cine? Unde te gândesti? ♦ (În loc. adv.) Unde si unde = din loc în loc, ici si colo. ♦ (În expr.) A (nu) avea de unde = a (nu) fi în stare, a (nu) avea posibilitatea sa... Ia, daca ai de unde, se spune pentru a arata ca ceva lipseste, nu se gaseste. 2. Deodata, numai ce. 3. (Exprima o negatie) Unde se mai gândeau ele la copilarie? ♢ Expr. De unde (si) pâna unde? = cum si în ce fel? în ce împrejurari? în ce chip? (Da) de unde! = imposibil! cu neputinta! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala de loc) În locul în care, încotro. Sa se duca unde stie. ♢ (Cu nuanta temporala) Sa-ti dau doua mere, unde te opresti sa le manânci? 2. (Introduce o propozitie atributiva) În care. E un punct însa unde drumul nostru se bifurca. 3. (Introduce o propozitie completiva) Stie unde este parcul. 4. (Pop.; introduce o propozitie circumstantiala de timp) Când, în momentul în care. 5. (Pop.; introduce o propozitie circumstantiala de cauza) Pentru ca, din cauza ca, deoarece. 6. (Precedat de prep. "de", introduce o propozitie concesiva) Cu toate ca, desi. A adus 10 carti, de unde fagaduise 12. 7. (Conditional; în expr.) De unde nu = daca nu, în cazul când. – Lat. unde.
uree, URÉE s.f. Substanta organica incolora, cristalizata, care se gaseste în urina si în sânge (produsa de dezagregarea substantelor azotoase în organismul animal) sau se obtine pe cale sintetica, fiind folosita ca îngrasamânt agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. (Pr.: -re-e] – Din fr. urée.
uric, ÚRIC1 adj. (În sintagma) Acid uric = acid organic natural care se gaseste în sânge si în urina, rezultat din arderea proteinelor în procesul metabolic. – Din fr. urique.
vanadiu, VANÁDIU, s.n. Element chimic, metal dur, casant, de culoare alba-cenusie, care se gaseste în natura sub forma de compusi si care este folosit în fabricarea otelurilor speciale. – Din fr. vanadium.
vărsător, VĂRSĂTÓR, -OÁRE, varsatori, -oare, adj., s.m. art. I. Adj. Care varsa. II. S.m. art. Una dintre cele 12 constelatii (si simboluri) ale zodiacului, care se gaseste între constelatia Capricornului si cea a Pestilor. – Varsa + suf. -ator.
vizavi, VIZAVÍ adv. Peste drum (fata) în fata, în punctul exact opus. ♦ Persoana care se gaseste în fata cuiva la o masa, la un bal etc. ♦ Fata de..., în raport cu..., în comparatie cu... [Scris si: vis-a-vis] – Din fr. vis-à-vis.
xantină, XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se gaseste în urina, în sânge, în ceai, cafea etc. – Din fr. xanthine.
xantofilă, XANTOFÍLĂ s.f. Pigment care se gaseste în plante, alaturi de clorofila si de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roscat. – Din fr. xanthophylle.
xenon, XÉNON s.n. Element chimic din grupul gazelor nobile, incolor si inodor, care se gaseste în atmosfera în cantitati foarte mici. – Din fr. xénon, germ. Xenon.
xilan, XILÁN, xilani, s.m. Polizaharida care se gaseste în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. – Din fr. xylane, germ. Xylan, engl. xylan.
xilen, XILÉN, xileni, s.m. Hidrocarbura lichida care se gaseste în gudronul de huila sau în unele fractiuni de titei si care se întrebuinteaza ca solvent în industria lacurilor, a colorantilor, a cauciucului etc. – Din fr. xylène.
xiloză, XILÓZĂ s.f. (Chim.) Monozaharida care se gaseste în lemn, în paie etc. – Din fr. xylose.
zimază, ZIMÁZĂ, zimaze, s.f. Enzima care se gaseste în drojdia de bere si care transforma zaharul în alcool si în bioxid de carbon. – Din fr. zymase.
magnetit, MAGNETÍT s.n. Minereu de fier de culoare neagra sau cenusie-închis care se gaseste în roci eruptive si care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetíta s.f.] – Din fr. magnétite.
magnetizat, MAGNETIZÁT, -Ă, magnetizati, -te, adj. 1. Caruia i s-au transmis proprietati magnetice. ♦ Fig. Care se gaseste sub influenta magnetica a cuiva sau actioneaza sub o astfel de influenta. 2. (Fam.) Ametit de bautura. – V. magnetiza.
malic, MÁLIC adj.m. (Chim.; în sintagma) Acid malic = acid organic care se gaseste în mere si în numeroase vegetale. – Din fr. malique.
mansardat, MANSARDÁT, -Ă, mansardati, -te, adj. (Despre locuinte, încaperi) Care se gaseste la mansarda sau are caracteristicile de constructie ale mansardei; care are mansarda. – Din fr. mansardé.
tiroxină, TIROXÍNĂ, tiroxine, s.f. Hormon bogat în iod care se gaseste în glanda tiroida a vertebratelor. – Din fr. thyroxine.
titan, TITÁN1 s.n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se gaseste raspândit în natura sub forma de compusi si care se foloseste la fabricarea unor oteluri. – Din fr. titane.
lider, LÍDER s. m. I. 1. conducator al unui partid politic, al unei organizatii obstesti. ♢ dirijor, sef al unei orchestre de jaz sau al unei sectii instrumentale. 2. echipa, sportiv care se gaseste în fruntea unei competitii. II. (mar.) tip de nava conducatoare a unei flotile de nave usoare. (< engl., fr. leader)
marţolea, MARŢÓLEA s.f. (În superstitii) Numele unei fiinte imaginare raufacatoare, care ar umbla în noaptea de marti spre miercuri pe la casele oamenilor pentru a pedepsi pe femeile pe care le gaseste lucrând. – Din marti1.
maximafilie, MAXIMAFILÍE s.f. Colectionare de carti postale cu o tema care se regaseste în marcaj si în obliterare. – Din fr. maximaphilie.
clorofilă, CLOROFÍLĂ s.f. Pigment care se gaseste în partile verzi ale plantelor si care joaca un rol fundamental în fotosinteza. – Din fr. chlorophylle.
context, CONTÉXT, contexte, s.n. 1. Fragment dintr-o scriere în cadrul caruia se gaseste un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctura, situatie specifica, circumstanta, stare de lucruri într-un anumit moment. – Din fr. contexte.
exil, EXÍL, exiluri, s.n. 1. Pedeapsa aplicata în unele tari pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetatean din tara sau din localitatea în care traieste; surghiun. ♦ Parasirea, plecarea voluntara a cuiva din propria tara sau localitate, de obicei pentru a scapa de o prigoana. 2. Situatie în care se gaseste o persoana exilata. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium.
fund, FUND, funduri, s.n. 1. Partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. ramasa pe aceasta parte a vasului. ♦ Parte (mobila) care formeaza baza unui butoi sau a altui recipient. ♦ Taler de lemn pe care se rastoarna mamaliga, se toaca zarzavaturile etc. cârpator. 2. (Fam.) Sezut, dos. 3. Partea de jos, închisa, a unei cavitati naturale; limita de jos. ♢ Expr. A se da la fund = a se lasa în adâncul apei, a se scufunda; a disparea din viata publica, a se retrage; a se ascunde pentru a scapa de urmarire. ♦ Partea cea mai departata (considerata în linie orizontala) a unui loc. ♢ Expr. Fundul fundului = punct foarte îndepartat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontala sau pe verticala. ♦ (Cu determinari indicând o regiune) Punct foarte departat de un centru politic sau cultural. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. 4. Parte a unor obiecte confectionate care se opune deschizaturii. ♢ Sac fara fund = a) om lacom, nesatios; b) loc unde se gaseste întotdeauna ceva, unde nu se epuizeaza ceea ce se gaseste acolo. ♦ Partea de deasupra a unui acoperamânt de cap. – Din lat. fundus.
legendă, LEGÉNDĂ s. f. 1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisa în special pe cale orala, în care se explica aparitia unor plante, animale, locuri etc. ♢ piesa instrumentala sau orchestrala cu caracter narativ. 2. inscriptie (pe o moneda, medalie). 3. explicatie data semnelor conventionale de pe o harta etc. ♢ text care se gaseste sub un desen, sub o gravura, schema etc. (< fr. légende, lat. legenda)
ozon, OZÓN s.n. Corp gazos de culoare albastruie, cu miros caracteristic, a carui molecula se compune din trei atomi de oxigen, care se gaseste în natura sau se poate obtine prin descarcari electrice în aer si este folosit ca antiseptic si la sinteze organice. – Din fr. ozone.
plafon, PLAFÓN, plafoane, s.n. 1. Suprafata interioara a planseului superior al unei încaperi; tavan, bagdadie. 2. Cifra-limita, limita valorica (maxima) în cadrul unor operatii financiare, care nu poate fi depasita. ♢ Plafon de casa = limita pâna la care se pot pastra în permanenta într-o casierie sume pentru efectuarea unor plati curente. 3. Nivel maxim al unei marimi (viteza, turatii etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înaltime la care se gaseste, la un moment dat, suprafata inferioara norilor fata de sol. 5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. – Din fr. plafond.
poligamie, POLIGAMÍE s.f. Forma de casatorie aparuta o data cu sclavia patriarhala, întâlnita si astazi la unele popoare de religie mahomedana, în care un barbat are dreptul sa se casatoreasca în acelasi timp cu mai multe femei; situatie în care se gaseste un poligam. ♦ Infractiune comisa de barbatul casatorit în acelasi timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.
rătăci, RĂTĂCÍ, ratacesc, vb. IV. 1. Refl. A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ intranz. A umbla de ici-colo cautând drumul, încercând sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta. 2. Intranz. A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Refl. A se aseza într-un loc strain; a se aciua, a se pripasi. 3. Tranz. A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Refl. A ajunge, a se afla într-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din lat. •erraticire (= •erraticare < erraticus).
rezonanţă, REZONÁNŢĂ, rezonante, s.f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încaperi de a intensifica si a prelungi sunetele; rasunet. 2. Stare de vibratie în care se gaseste un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercita o actiune exterioara periodica, cu o frecventa egala ori apropiata cu frecventa proprie vibratiei corpului sau a sistemului. ♢ Cutie de rezonanta = cavitate al carei volum de aer este capabil sa oscileze si sa amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizata prin înlocuirea legaturilor de fond ale actiunilor prin relatii verbale, de obicei facute dupa asonanta, rima sau localizare în timp sau spatiu. – Din fr. résonance.
rodiu, RÓDIU2 s.n. Element chimic, metal rar asemanator cu platina, care se gaseste în natura împreuna cu aceasta si care se întrebuinteaza aliat cu ea la confectionarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium.
scrâşnit, SCRÂSNÍT2, -Ă, scrâsniti, -te, adj. Care îsi gaseste expresia într-o scrâsnire, asemanator unei scrâsniri. – V. scrâsni.
siliciu, SILÍCIU s.n. Element chimic, metaloid, cristalizat sau amorf, de culoare cenusie, cu proprietati asemanatoare cu ale carbonului, care se gaseste în natura sub forma de silice sau de silicati si se întrebuinteaza pentru a da duritate si rezistenta aliajelor fierului. – Din fr. silicium.
submarin, SUBMARÍN, -Ă, submarini, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se gaseste sau se produce sub suprafata marii sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafata marii sau oceanului. 2. S.n. Nava de lupta sau de cercetare care poate naviga atât la suprafata cât si sub suprafata unei ape; submersibil (2). – Sub1- + marin (dupa fr. sous-marin).
fonetic, FONÉTIC, -Ă, fonetici, -ce, s.f., adj. 1. Ramura a lingvisticii care studiaza producerea, transmiterea, auditia si evolutia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetica generala = ramura a foneticii care studiaza sunetele în general, fara sa se opreasca la o limba anumita. Fonetica descriptiva (sau statica) = ramura a foneticii care se ocupa cu descrierea si clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioada determinata. Fonetica istorica (sau evolutiva) = ramura a foneticii care studiaza sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând sa stabileasca legile dupa care au loc modificarile fonetice. Fonetica experimentala (sau instrumentala) = ramura a foneticii care studiaza sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale si al unor mijloace tehnice. Fonetica sintactica = studiul modificarilor fonetice suferite de un cuvânt sub influenta cuvintelor vecine cu care se gaseste în relatii sintactice. Fonetica functionala = fonologie. 2. Adj. Relativ la sunetele unei limbi; care tine de fonetica (1), privitor la fonetica. ♢ Ortografie fonetica = ortografie bazata pe principiul scrierii cuvintelor dupa cum se pronunta. – Din fr. phonétique.
formic, FÓRMIC, -Ă, formici, -ce, adj. (În sintagmele) Acid formic = acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se gaseste în corpul furnicilor rosii, în frunzele de urzica etc. si care se prepara si pe cale chimica, având întrebuintari în industria textila, farmaceutica si în tabacarie. Aldehida formica v. aldehida. – Din fr. formique.
fosfor, FÓSFOR s.n. Element chimic otravitor, usor inflamabil, care se gaseste în natura numai în compusi. [Acc. si fosfór] – Din fr. phosphore.
amoniu, AMÓNIU s.n. Metal alcalin care se gaseste numai în compusi. – Din fr. ammonium.
freatic, FREÁTIC, -Ă, freatici, -ce, adj. (Despre ape sau pânze de ape subterane) Care se gaseste pe primul strat impermeabil de la suprafata pamântului si care alimenteaza izvoarele, fântânile etc., influentând formarea si proprietatile solului. [Pr.: fre-a-] – Din fr. phréatique.
miozină, MIOZÍNĂ, miozine, s.f. Proteina de tipul globulinelor, care se gaseste în tesutul muscular, având rol important în contractia musculara. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosine.
fructoză, FRUCTÓZĂ s.f. Substanta organica dulce, care se gaseste în nectarul florilor, în fructele dulci si în miere si care, împreuna cu glucoza, formeaza zaharoza; levuloza. – Din fr. fructose.
fucoxantină, FUCOXANTÍNĂ, fucoxantine, s.f. Pigment de culoare bruna, care se gaseste în algele brune. – Din fr. fucoxanthine.
pacient, PACIÉNT, -Ă, pacienti, -te, s.m. si f., adj. 1. S.m. si f. Persoana bolnava care se gaseste în tratamentul unui medic, considerat În raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoana supusa unui supliciu; victima; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifesta) rabdare, calm; rabdator. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patent, it. paciente.
palmitic, PALMÍTIC adj.m. (în sintagma) Acid palmitic = acid gras, solid, de culoare aiba, inodor si insipid, care se gaseste în uleiurile si grasimile naturale si are diverse întrebuintari în industrie. – Din fr. palmitique.
pădurean, PĂDUREÁN, -Ă, padureni, -e, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care tine de padure, privitor la padure; de la padure, care traieste sau se gaseste în padure. 2. S.m. si f. Persoana care traieste într-o regiune de padure sau de munte ori este originara de acolo. – Padure + suf. -ean.
aleuron, ALEURÓN s.n. Strat de celule cu peretii îngrosati, care se gaseste sub învelisul bobului de grâu. [Pr.: -le-u-] – Dupa germ. Aleuronschicht.
transcendent, TRANSCENDÉNT, -Ă, transcendenti, -te, adj. 1. (Fil.) care se ridica dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior si superior oricarei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se gaseste dincolo de orice experienta posibila, care este inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care întrece limitele realitatii. ♢ Care se afla mai presus de inteligenta obisnuita, de lucruri individuale, de umanitate. 2. (Mat.) Care foloseste calculul diferential si integral. ♦ (Despre unele numere) Care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficienti rationali – Din fr. transcendant, lat.transcendens, -ntis.
antipodal, ANTIPODÁL, -Ă, antipodali, -e, adj. (Rar) Care se gaseste la antipozi. – Din fr. antipodal.
aplicat, APLICÁT, -Ă, aplicati, -te, adj. 1. (În sintagma) Broderie aplicata = motiv de broderie care se realizeaza prin fixarea si conturarea pe un material a unor bucati din alta tesatura. 2. (Despre unele stiinte sau domenii de cercetare) Care îsi gaseste o aplicatie imediata. 3. (Frantuzism; despre oameni) Înzestrat, talentat. – V. aplica.
aplicativ, APLICATÍV, -Ă, aplicativi, -ve, adj. (Despre unele stiinte, domenii sau metode de cercetare) Care îsi gaseste o aplicatie imediata, care este legat nemijlocit de viata practica. – Din fr. applicatif.
argăsitor, ARGĂSITÓR, -OÁRE, argasitori, -oare, adj., s.m. si f. (Muncitor) care argaseste. – Argasi + suf. -tor.
rubin, RUBÍN, rubine, s.n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare rosie, care se gaseste în natura cristalizata sau se obtine sintetic, folosita ca piatra pretioasa. [Pr. si: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
nivel, NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s.n. 1. Înaltimea la care se gaseste un punct, o linie sau o suprafata a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ♢ Nivelul marii = punct situat la înaltimea mijlocie a marilor si a oceanelor care comunica între ele, în raport cu care se masoara toate altitudinile. Curba (sau linie) de nivel = linie care uneste punctele suprafetei terestre cu aceeasi altitudine fata de o suprafata de referinta; punct, suprafata care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se încruciseaza (la aceeasi altitudine) o cale ferata cu o sosea. ♢ Loc. prep. La nivelul... = în regiunea..., în dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zona geologica, subdiviziune stratigrafica a etajelor si a subetajelor, care se distinge dupa fosilele caracteristice pe care le contine. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensiva a unei marimi în raport cu o valoare de referinta. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a pozitiei, a suprafetelor) orizontale sau cu care se masoara pe teren diferentele de înaltime dintre doua sau mai multe puncte de pe suprafata terestra. ♢ Nivela cu (sau de) apa = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care serveste la determinarea planului orizontal dupa înaltimea la care se ridica apa în doua tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregatire, de dezvoltare), treapta (a calitatii), indice (al cantitatii). ♢ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale populatiei unei tari, ale unor clase sau ale unei persoane în conditii istorice date. [Var.: (2) nivéla s.f.] – Din nivela (derivat regresiv).
natural, NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se refera la natura (1), care apartine naturii; care se gaseste în natura. ♢ Bogatie naturala = bogatie (necultivata) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei tari. Stiintele naturale = stiintele naturii, v. natura. Granita naturala = granita marcata de o apa sau de o forma de relief. Drept natural = (în conceptia unor filozofi) drept considerat ca imuabil si universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau ratiunea umana, fie din vointa sau ratiunea divina. 2. Care este generat, produs, creat de natura (1), fara interventia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizeaza spontan, fara efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeste natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnascut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concorda, se potriveste cu faptele din realitatea obiectiva, cu ordinea fireasca a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturala = moarte survenita în chip firesc, moarte buna (din cauza batrânetii). Marime naturala = (reproducere în) marime reala a modelului în artele plastice si în fotografie. ♦ (Despre copii) Nascut în afara casatoriei; nelegitim. II. Adv. Fireste, desigur, bineînteles. III. S.n. (Astazi rar) Naturalete, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.
piridoxină, PIRIDOXÍNĂ, piridoxine, s.f. (Farm.) Substanta organica ce se gaseste în drojdia de bere, grâu, ficat, rinichi etc., jucând un rol important în mentinerea integritatii structurale si functionale a multor tesuturi si organe; vitamina B6; adermina. – Din fr., engl. pyridoxine.
piperină, PIPERÍNĂ, piperine, s.f. Alcaloid care se gaseste în piper. – Din fr. pipérine.
plus, PLUS2, (1, 2) plusuri, s.n., (3) adv. 1. S.n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ♢ Loc. adj. În plus = peste ceea ce este obisnuit; pe lânga aceasta, pe deasupra. 2. S.n. (Mat.) Semn grafic în forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor între care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste înaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ♢ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic în forma de cruce, care, pus pe lânga o nota data scolarilor, îi mareste valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicând sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si înca. – Din lat. plus.
plex, PLEX, plexuri, s.n. Ţesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite nesistematizat între ele, care se afla în diferite puncte ale organismului. ♢ Plex solar = plex care se gaseste în cavitatea abdominala, lânga stomac. – Din lat., fr. plexus.
lua, LUÁ, iau, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde un obiect în mâna spre a-l tine (si a se servi de el) sau spre a-l pune în alta parte. ♢ Expr. A lua alta vorba = a schimba (cu dibacie) subiectul unei discutii. A(-si) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva. A lua pusca la ochi (sau la catare) = a pune arma în pozitie de tragere, a se pregati sa traga cu arma; a ochi. A-si lua palaria (din sau de pe cap) = a saluta. A lua pasarea din zbor, se spune despre un vânator foarte iscusit, bun ochitor. A-si lua nadejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunta la ceva, a nu mai spera. A-si lua seama sau (intranz.) a-si lua de seama = a se razgândi. A nu-si lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent. A-si lua o grija de pe cap = a scapa de o grija, a se elibera. A-i lua cuiva (o suferinta) cu mâna = a face sa-i treaca cuiva (o suferinta) imediat. (Refl.) A i se lua (cuiva) o piatra de pe inima, se spune când cineva a scapat de o grija chinuitoare. ♦ A apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu bratul (de dupa...); p. ext. a înhata, a însfaca. ♢ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada = a se îmbata. (Refl. recipr.) Poti sa te iei de mâna cu el = ai aceleasi apucaturi ca el. A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se înclesta la bataie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva. A se lua (cu cineva) la trânta = a se lupta (cu cineva) corp la corp. 2. A mânca (pe apucate), a înghiti din ceva; spec. a înghiti o doctorie. ♢ Expr. A (o) lua la masea = a bea peste masura. 3. A îmbraca, a pune pe sine o haina etc. ♢ Expr. A lua hainele la purtare = a îmbraca în toate zilele hainele de sarbatoare. (Fam.) A-si lua nasul la purtare = a se obraznici. II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde. ♦ Refl. (Rar) A înceta sa mai existe; a disparea. 2. A scoate ceva în cantitate limitata. ♢ Expr. A lua (cuiva) sânge = a face sa curga printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obtine o descongestionare, pentru analize etc.). 3. A deposeda pe cineva de un lucru (fara intentie de a si-l însusi). ♢ Expr. A-i lua (cuiva) comanda = a înlatura (pe cineva) de la un post de raspundere, în special de la comanda unei unitati militare. A-i lua (cuiva) ochii (sau vazul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin stralucire, a impresiona foarte puternic, a zapaci, a ului pe cineva. A-i lua (cuiva) viata (sau sufletul, zilele) = a omorî. A-si lua viata (sau zilele) = a se sinucide. ♦ (Pop.) A face sa paralizeze, a paraliza o parte a corpului. III. 1. A-si însusi ceea ce i se cuvine, a pune stapânire pe ceva; p. ext. a primi, a capata. 2. A(-si) face rost de ceva; a gasi pe cineva sau ceva. ♢ Expr. Ia-l daca ai de unde (sau de unde nu-i), se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai gaseste acolo unde era mai înainte. (Fam.) A nu sti de unde sa iei pe cineva = a nu-ti aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva. 3. A cumpara. 4. A încasa o suma de bani. 5. A-si însusi un lucru strain. 6. A cuceri; a ocupa. ♦ A ataca într-un anumit fel sau cu o anumita arma. 7. A angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plata. ♢ Expr. A lua (pe cineva) partas = a-si asocia (pe cineva) într-o întreprindere. A lua (pe cineva) pe procopseala = a angaja (pe cineva) fara salariu, cu promisiunea de a-l capatui. ♦ A invita pe cineva la joc, la dans. ♦ A primi pe cineva la sine; a contracta o legatura de rudenie cu cineva. ♦ Refl. recipr. A se casatori. 8. A se angaja, a se însarcina (cu ceva). ♢ Expr. A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unitati sau actiuni (militare). A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-si raspunderea pentru buna lui pastrare. A-si lua raspunderea = a se declara si a se socoti raspunzator de ceva. (Refl. recipr.) A se lua la sfada (sau la cearta etc.) = a se certa. 9. A contracta o boala molipsitoare. 10. (Despre vase) A avea o anumita capacitate, a cuprinde. 11. (În expr. si loc. vb.) A lua masura (sau masuri) = a fixa prin masuratori exacte dimensiunile necesare pentru a confectiona un obiect. A lua (ceva) cu chirie = a închiria. A lua (ceva) în arenda = a arenda. A lua parte = a participa. A lua pilda = a imita exemplul altuia. A lua obiceiul (sau naravul etc.) = a se obisnui sa... A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însusindu-si pasajul în mod fraudulos). A lua fiinta = a se înfiinta. A lua sfârsit = a se termina. A lua înfatisarea (sau aspectul etc.) = a parea, a da impresia de... A lua un nou aspect, o noua forma etc. = a se schimba, a se transforma. A-si lua numele de la... = a purta un nume care se leaga de..., care aminteste de... A lua o nota buna (sau rea) = a obtine o nota buna (sau rea). A lua apa = (despre ambarcatii) a avea o spartura prin care intra apa, a se umple de apa. A lua foc = a se aprinde. (Înv.) A lua veste (sau scrisoare, raspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, raspuns etc.). IV. 1. A duce cu sine. ♢ Expr. A-si lua ziua buna = a se desparti de cineva, rostind cuvinte de ramas bun. A-si lua traista si ciubucul, se zice despre un om foarte sarac care pleaca fara sa aiba ce sa duca cu el. A-si lua talpasita (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o sterge. A lua (pe cineva) la (sau în) armata = a înrola un recrut. A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forta. A lua (pe cineva) pe nepusa masa = a lua (pe cineva) fara veste, cu forta. A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri. L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba), se spune când cineva este într-o situatie critica sau la capatul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecatii) Lua-l-ar naiba! ♦ A duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însotitor. ♢ Expr. A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binisorul, cu încetisorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândete, a trata (pe cineva) cu menajamente. A lua (pe cineva) cu raul = a se purta rau (cu cineva). A lua (pe cineva) cu maguleli sau (refl.) a se lua pe lânga cineva cu binele = a maguli pe cineva (pentru a-i câstiga bunavointa). A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva). A lua (pe cineva sau ceva) în batjocura (sau în bataie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-si bate joc de cineva. A lua (pe cineva) cu amenintari = a ameninta (pe cineva). A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei pazeste, la socoteala etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteala. A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discutie pe ocolite cu scopul de a obtine ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplacut. Nu ma lua asa! = nu ma trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit. A o lua de buna = a considera ca este asa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare. A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios. A lua (ceva) în nume de bine (sau de rau) = a judeca un lucru drept bun (sau rau). A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda. A lua lucrurile (asa) cum sunt = a se împaca cu situatia. ♦ Refl. (Despre vopsele) A se desprinde, a se sterge (si a se lipi pe altceva). 2. (Despre vehicule) A transporta pe cineva. V. A începe, a porni sa... ♦ (Despre manifestari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva). ♢ Expr. A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l coplesi. A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva). (Refl.) A se lua de gânduri = a începe sa fie îngrijorat, a se îngrijora; a se nelinisti. VI. 1. (Construit cu pronumele "o", cu valoare neutra) A pleca, a porni. ♢ Expr. A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede. A o lua la fuga = a porni în fuga, în goana. A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas). (Reg.) A o lua în porneala = a porni la pascut. A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce). A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva). A-si lua zborul = a porni în zbor; fig. a pleca repede; a parasi (o ruda, un prieten) stabilindu-se în alta parte. (Refl.) A se lua dupa cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alatura cuiva; c) a urmari, a alunga, a fugari; d) a porni undeva orientându-se dupa cineva sau dupa ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva. (Refl. recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovarasi, a se asocia cu cineva. (Refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-si petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) si a uita de o grija, de o preocupare etc., a se distra. A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversatie, uitând de treburi. ♦ A se îndrepta într-o directie oarecare; a coti spre... A luat-o la deal. ♦ (Despre cai de comunicatie si ape curgatoare) A-si schimba directia. Drumul o ia la dreapta. 2. A merge, a parcurge. ♢ Expr. A(-si) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fara nici un tel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. [Pr.: lu-a. – Prez. ind.: iau, iei, ia, luam, luati, iau; prez. conj. pers. 3: sa ia] – Lat. levare.
perilimfă, PERILÍMFĂ s.f. Lichid care se gaseste între labirintul osos si labirintul membranos al urechii interne. – Din fr. périlymphe.
argon, ARGÓN s.n. Gaz rar, incolor si inodor, care se gaseste în atmosfera si care serveste la umplerea unor becuri electrice. – Din fr. argon.
piatră, PIÁTRĂ, pietre, s.f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice roca solida, dura si casanta raspândite la suprafata sau în interiorul pamântului; (si la pl.) fragment de dimensiuni si de forme diferite dintr-o astfel de roca; p. ext. material fabricat pe cale artificiala pentru a înlocui, cu diverse întrebuintari, roca naturala. ♢ Loc. adj. De piatra = a) neclintit; încremenit; b) greu; c) nesimtitor, insensibil; p. ext. rau. ♢ Expr. A scoate (sau a aduce etc. ceva) (si) din piatra (seaca) = a face, a realiza, a obtine etc. (ceva) cu orice pret, depunând toate eforturile, trecând peste toate greutatile. A pune cea dintii piatra = a începe, a initia o actiune, o lucrare etc. Piatra în (sau din) casa = fata nemaritata (considerata de unii ca o povara pentru familie). A sta piatra pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povara pentru cineva. A calca în piatra seaca = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine în ceea ce face, a avea ghinion. A-si pune carul în pietre = a lua o hotarâre la care nu mai renunta, a ramâne ferm în hotarârea luata; p. ext. a se încapatâna. Fuge de scapara pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapa pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sanatos) ca piatra (sau de piatra) = (a fi) foarte sanatos si rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatra pe inima = a avea un mare necaz, a simti o mare neliniste. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatra de pe inima (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grija, de o (mare) teama; a gasi o solutie care sa puna capat unei situatii dificile. A nu (mai) ramâne (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) tine etc. (nici) piatra de piatra (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lasa (nici) piatra de piatra = a distruge, a nimici; a face praf si pulbere. A numara pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (în cineva) = a acuza, a învinui, a defaima (pe cineva). ♦ (La pl.) Numele unor jocuri de copii care se joaca cu pietricele. 2. (În sintagma) Epoca de piatra = prima si cea mai lunga perioada din istoria omenirii, caracterizata prin utilizarea uneltelor de piatra (I 1). 3. (Urmat de determinari care arata felul, întrebuintarea sau modul de prelucrare) Bucata de piatra (I 1) prelucrata; obiect facut dintr-o astfel de bucata. Piatra de moara. ♢ Piatra litografica = piatra de calcar cu structura foarte fina si densa, care serveste, în litografie, la prepararea cliseelor. Piatra de talie = piatra cu forme geometrice regulate, cu toate fetele bine taiate si cu muchii perfect drepte, care serveste la executarea sau la captusirea unei zidarii. Piatra de încercare = a) roca silicioasa foarte dura folosita (în trecut) la verificarea puritatii aurului si a argintului; b) fig. mijloc de verificare a capacitatii, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovada, indiciu, marturie. Piatra de temelie (sau fundamentala) = a) piatra care intra în constructia fundatiei unei cladiri si care adesea este pusa cu prilejul solemnitatii ce marcheaza începutul constructiei; b) fig. principiu sau element de baza, esential. Piatra unghiulara = a) piatra asezata în coltul fundatiei unei cladiri; b) fig. element de baza, fundamental. Piatra de ascutit = bucata de gresie taiata special pentru a folosi la ascutirea unor obiecte taioase; cute. Piatra pretioasa (sau scumpa, nestemata) = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebita, care se gaseste rar în natura si se foloseste de obicei la confectionarea bijuteriilor. Piatra semipretioasa = mineral cristalizat cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate mare, relativ putin raspândit în natura si întrebuintat de obicei la confectionarea bijuteriilor de mai mica valoare. 4. Piesa folosita la unele jocuri de societate, confectionata din piatra (I 1) sau, p. ext., din os, din lemn etc. 5. (Pop.) Meteorit. 6. (Reg.) Greutate (de cântar sau de balanta). 7. Precipitatie formala din particule de gheata, care cade atunci când în interiorul norilor de furtuna exista curenti ascendenti puternici; p. restr. fiecare dintre particulele de gheata care formeaza aceasta precipitatie; grindina. II. P. anal. 1. Crusta de saruri minerale care se depune, cu vremea, pe peretii unui vas în care se fierbe apa sau în care se pastreaza lichide. 2. Substanta calcaroasa, galbuie sau negricioasa, care se formeaza uneori pe suprafata dintilor neîngrijiti; tartru. 3. (Med.; de obicei cu determinari care arata organul în care se formeaza) Calcul; p. ext. litiaza. 4. Compuse: (pop.) piatra-acra = alaun (de aluminiu si de potasiu); piatra-vânata = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatra-de-var = carbonat de calciu; piatra-pucioasa = sulf (în forma de bucati). – Lat. petra.
sta, STA, stau, vb. I. Intranz. I. 1. (Despre oameni si animale) A se opri din mers, a ramâne pe loc; a se întrerupe dintr-o actiune, dintr-o miscare, dintr-o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din functionare, a nu mai merge; p. ext. a se defecta. ♢ Expr. Stai ca trag, formula prin care cineva este somat sa ramâna pe loc, sa nu se apropie (altfel riscând sa fie împuscat). A sta tintuit (sau nemiscat) (pe loc) = a nu face nici o miscare. A nu-i mai sta (cuiva) gura = a vorbi întruna, a nu mai tacea. ♦ (La imperativ, având si valoare de interj.) Opreste! asteapta! ♢ Expr. Stai sa-ti spun (sau sa vezi) = lasa-ma sa-ti spun, ai rabdare, asteapta. Stai putin (sau un pic, cu binisorul etc.) = ai (putina) rabdare, nu te grabi. ♦ (Despre ploaie, vânt) A conteni, a înceta, a se opri. 2. A ramâne nemiscat într-un loc, a nu pleca, a nu se îndeparta de undeva; (despre vehicule) a stationa. ♢ Expr. A nu (putea) sta locului (sau pe loc) = a alerga încoace si încolo, a nu avea astâmpar. A sta pe loc = a nu progresa, a stagna. Stai binisor! = sezi linistit! astâmpara-te! fii cuminte! Ce (mai) stai? = ce (mai) astepti? ce (mai) doresti? Sta ce sta si... = asteapta cât asteapta si... A sta la (sau pe) locul sau = a) a nu pleca, a nu-si parasi locul; b) a pastra masura, a fi modest, rezervat. 3. A ramâne într-un serviciu, într-o slujba, într-o ocupatie. 4. A ramâne, a petrece un timp undeva sau cu cineva; a poposi; a întârzia, a zabovi. II. 1. A se afla, a se gasi, a fi într-un anumit loc. ♢ Expr. A sta înaintea cuiva sau a-i sta (cuiva) înainte (sau în fata) = a) a se gasi la mica distanta în fata cuiva, privindu-l, vorbindu-i, asteptând porunci; b) a se împotrivi, a înfrunta pe cineva; c) a servi pe cineva cu ceva, a-i oferi cuiva ceva. A-i sta cuiva în cale (sau în drum) ori a sta în calea (sau în drumul) cuiva = a) a iesi înaintea cuiva (împiedicându-l sa înainteze); b) a împiedica pe cineva sa faca ceva, a stingheri. A sta la baza unui lucru = a constitui baza, temelia unui lucru. A sta de fata = a asista. A sta în fata cuiva = (despre sarcini, greutati etc.) a trebui, a urma sa fie realizat, rezolvat de cineva. A sta în umbra = a) a pândi dintr-un loc ascuns; b) a fi modest, retras. A sta deoparte = a) a fi la oarecare distanta de...; b) a nu interveni, a se tine în rezerva. A-i sta (cuiva) în coaste (ori în coasta) sau ca un ghimpe în coaste (sau în inima, în ochi) = a-l stingheri (pe cineva), a constitui o permanenta amenintare (pentru cineva). (Fam.) A-i sta (cuiva) sub nas = a fi la îndemâna cuiva, în imediata sa apropiere. A-i sta (cuiva) pe limba, se zice când cineva este gata sa spuna un lucru pe care n-ar trebui sa-l spuna sau când nu gaseste termenul cautat si are totusi impresia ca e pe punctul de a si-l aminti. A-i sta (cuiva) pe inima = (despre gânduri, preocupari) a-l preocupa pe cineva, a-i produce grija, neliniste. A sta (piatra) pe capul cuiva sau a-i sta (cuiva) pe cap = a împovara, a incomoda, a agasa (pe cineva). A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau talpile) = a fi decapitat. 2. A trai, a vietui; a locui. 3. (Pop.) A fi, a exista, a se afla. ♦ (Înv.) A avea loc, a se petrece. 4. A continua sa fie; a dainui, a se mentine. III. 1. A avea o anumita pozitie sau atitudine, a se tine, a se aseza sau a fi asezat într-un anumit fel. ♢ Loc. vb. A sta gramada (sau roi) = a se îngramadi, a se înghesui, a se îmbulzi. ♢ Expr. A sta piatra (sau teapan, înfipt în pamânt) = a se tine drept si nemiscat. A sta cu mâinile în sân (sau încrucisate, la brâu, cu bratele încrucisate) = a) a sta în inactivitate; b) a nu lua nici o masura, a nu întreprinde nimic, a nu interveni. A sta cu dintii la stele = a rabda de foame. A sta cu ochii pe cineva = a supraveghea pe cineva. A sta în pat = a zacea (de boala). A sta (ca) pe ace (sau spini, ghimpi, jar, foc etc.) = a fi nelinistit, agitat, nerabdator. Stai jos! formula prin care cineva este invitat sa ia loc. A sta la masa = a lua masa, a mânca. A sta ca o gaina (sau curca) plouata = a arata necajit, fara vlaga, fara chef. A sta în picioare = a nu se da batut, a rezista. ♦ Fig. (Înv.) A se tine tare pe pozitie, a nu da înapoi. ♢ Loc. vb. A sta împotriva (sau împotriva cuiva) sau a-i sta cuiva împotriva = a se împotrivi cuiva, a înfrunta pe cineva. A sta pavaza = a apara pe cineva sau ceva. 2. A se îndeletnici, a se ocupa cu...; a lucra la...; a avea grija de... ♢ Expr. A sta (de cineva) sa... = a nu lasa (pe cineva) în pace pâna ce nu..., a-i bate (cuiva) capul sa... 3. A fi fixat, prins în ceva sau de ceva, a atârna de ceva. ♢ Expr. A-i sta (cuiva ceva) în cap = a preocupa pe cineva. A-i sta (cuiva ceva) în minte = a fi clar pentru cineva (ceva). A sta (ceva) în firea (cuiva) = a tine de felul normal de a fi al cuiva. A-i sta (cuiva) în putinta = a-i fi cuiva (ceva) posibil. ♦ Fig. A consta. ♦ (Înv.) A fi format din... ♦ A se limita, a se reduce la... 4. A pluti la suprafata unui lichid. IV. 1. (În expr.) A-i sta cuiva bine (sau rau) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva, a (nu) fi asa cum se cuvine, a-i veni bine (sau rau). 2. (Despre situatii, treburi etc.) A fi într-un anumit fel, a se prezenta, a merge (bine sau rau), a se desfasura. V. (În locutiuni verbale sau în legatura cu alt verb, da acestora un aspect de durata) Stau si-mi aduc aminte. ♢ Expr. si loc. vb. A sta de (sau, rar, la) vorba (sau la taifas, taclale, povesti etc.) (cu cineva) = a vorbi cu cineva; p. ext. a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri. A sta la sfat (sau la sfaturi) cu cineva = a se sfatui cu cineva; a sta de vorba cu cineva. A sta (dus, pierdut) pe gânduri = a fi absorbit de gânduri, a fi preocupat de ceva. A sta pe gânduri = a sovai, a ezita. A sta la îndoiala (sau în cumpana) = a) a ezita înainte de a lua o hotarâre, a sovai; b) a se îndoi de ceva. A sta de paza (sau de straja) sau a sta straja = a pazi. A sta la (sau de) pânda = a pândi. A sta la tocmeala = a se tocmi, a se târgui. VI. (Urmat de o propozitie secundara construita cu conjunctivul) A fi pe punctul de a..., a fi gata sa... Sta sa înceapa ploaia. [Prez. ind. pers. 3 sta, imperf. stateam (reg. steteam) si stam, perf. s. statui (reg. stetei)] – Lat. stare.
plan, PLAN, -Ă, (I) planuri, s.n., (II) plani, -e, adj. I. S.n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suita ordonata de operatii destinate sa duca la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distributie metodica a partilor componente ale unei lucrari stiintifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafata care contine în întregime orice dreapta care trece prin doua puncte oarecare ale sale. ♢ Plan de proiectie = plan pe care se obtine imaginea unui corp printr-un procedeu de proiectie oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului si de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), în general verticale, perpendiculare pe directia privirii, în care se gaseste sau pare ca se gaseste un obiect si care reprezinta adâncimea sau departarea în perspectiva; spec. element al filmarii cinematografice, care reprezinta apropierea sau departarea obiectului fata de aparatul de filmat. ♢ Primul (sau întâiul) plan = partea cea mai apropiata de public a unei scene; partea unui tablou care da impresia a fi cea mai apropiata de privitori; fig. primul rând, locul de frunte (al unei serii). ♢ Loc. adv. Pe plan(ul)... = în domeniul...; în ceea ce priveste...; din punct de vedere... ♢ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau în) prim(ul) plan = a avea (sau a considera ca are) importanta primordiala. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera ca este) de importanta secundara, minima. 5. (Cinema) Element al montajului, reprezentând portiunea de pelicula imprimata în timpul unei singure functionari a aparatului de filmat (între o pornire si o oprire). ♦ Delimitare a marimii încadraturii în raport cu marimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni conventionali. ♢ Prim plan = plan (I 5) care cuprinde bustul pâna sub umeri. Gros plan = reprezentarea pe pelicula a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul încadrat pâna la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care încadreaza personajul în toata înaltimea. 6. Suprafata neteda a unui corp; corp care prezinta o astfel de suprafata. ♢ Plan înclinat = dispozitiv simplu de forma unei rampe înclinate, alcatuit dintr-un corp cu o suprafata plana (sau din doua bare paralele) care formeaza un unghi cu planul orizontal si care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forte mai mici decât greutatea corpurilor respective. Plan de aripa = suprafata de sustinere a unui avion. 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafica, la o anumita scara, a unui teren, a unei constructii, a unei masini etc. 8. (Reg.) Ogor, parcela. II. Adj. Fara asperitati, neted, drept; care prezinta o suprafata neteda. ♢ Unghi plan = portiune dintr-un plan (I 3) cuprinsa între doua semidrepte (cu aceeasi origine) ale planului. Figura plana = figura care poate fi asezata cu toate punctele pe acelasi plan (I 3). Geometrie plana = ramura a geometriei care studiaza figurile ale caror elemente sunt asezate în acelasi plan (I 3). (Tipogr.) Masina plana = masina care imprima coli separate. – Din fr. plan, lat. planus.
piston, PISTÓN, pistoane, s.n. 1. Organ de masina care efectueaza o miscare alternativa de translatie într-un cilindru în care se gaseste un fluid sub presiune. 2. Instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta. ♦ Clapa mobila care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din fr. piston.
post, POST2, posturi, s.n. 1. Functie, slujba. ♢ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tau etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligatiilor (de serviciu). 2. Loc unde se gaseste o formatie militara (restrânsa) care executa un ordin; p. ext. formatia militara respectiva. ♦ Unitate de politisti sau jandarmi (în trecut de militieni) însarcinata cu mentinerea ordinii publice într-o localitate rurala; p. ext. local unde functioneaza unitatea respectiva. ♦ Loc unde sta santinela în timpul serviciului de garda; p. ext. serviciul de garda al santinelei; (rar) santinela. ♦ Loc unde sta un politist însarcinat cu supravegherea circulatiei pe strazi. 3. Instalatie utilata cu aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfasoara o activitate practica sau pe care îl ocupa o persoana în timpul efectuarii unei asemenea activitati. Post de observatie. ♢ Post de miscare = loc pentru deservirea circulatiei trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încaperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare si al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzatoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.
potasiu, POTÁSIU s.n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemanator cu sodiul, foarte reactiv, care se gaseste în natura numai sub forma de combinatii; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitra. – Din fr. potassium.
propan, PROPÁN s.n. Hidrocarbura saturata gazoasa din seria metanului, care se gaseste în titei si în gazele asociate titeiului si este folosita drept combustibil menajer sau ca materie prima în industria chimica. – Din fr. propane.
protonic, PROTÓNIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete si silabe) Care se gaseste înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.
prund, PRUND, prunduri, s.n. 1. Pietris marunt amestecat cu nisip, care se gaseste pe fundul si pe malul apelor sau, în straturi, în scoarta pamântului. ♦ Albie, fund de apa (cu pietris). ♦ Pietris marunt care se asterne pe drumuri sau pe sosele; prundis. 2. Mal, tarm, teren acoperit cu pietris; prundis; teren format din pietris. 3. Insula mica, fara vegetatie, formata din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ.
psilomelan, PSILOMELÁN s.n. Oxid natural de mangan, de culoare neagra, care se gaseste în zacamintele de mangan. – Din fr. psilomélane.
lapte, LÁPTE, (2) lapturi, s.n. 1. Lichid alb-galbui cu gust dulceag, foarte hranitor, secretat de glandele mamare ale femelelor mamiferelor (care constituie hrana exclusiva a sugarului si a puiului de animal). ♢ Purcel (sau vitel) de lapte = purcel (sau vitel) care nu a fost întarcat. Lapte-de-pasare = desert preparat din lapte, oua si zahar. (Astron.) Calea-Laptelui = calea lactee, v. lactee. ♢ Loc. adj. De lapte = (despre animale) crescut pentru productia de lapte, care produce mult lapte. ♢ Compuse: (Bot.) laptele-câinelui = planta erbacee raspândita prin locuri necultivate, a carei tulpina contine un suc laptos; alior (Euphorbia cyparissias); laptele-cucului = planta erbacee cu flori galbene, a carei tulpina contine un suc laptos; alior (Euphorbia helioscopia); laptele-stâncii = laptisor. 2. (Rar; la pl.) Diferite sortimente de lapte (1) sau de produse alimentare preparate din (sau cu) lapte. 3. Suc care se gaseste în unele plante sau fructe ori se prepara din acestea si este asemanator la aspect cu laptele (1). ♢ Expr. (A fi) în lapte = (despre plante si parti ale lor, mai ales despre cereale) (a fi) necopt, crud. 4. (În sintagmele) Lapte de malt = malt macinat si amestecat cu apa, folosit la prepararea berii. Lapte de var = amestec de var stins si apa, folosit la zugravit si în industrie; apa de var. Lapte de ciment = amestec format din praf de ciment si apa, folosit în lucrarile de asfaltare, de constructii etc. – Lat. lac, -ctis.
ofsaid, ÓFSAID, ofsaiduri, s.n. (Sport) Împrejurare, penalizata de arbitru, în care un jucator aflat în posesia mingii se gaseste în zona pe care o formeaza linia ultimului jucator al echipei adverse si linia portii adverse. – Din engl. off-side.
oligoelement, OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s.n. Element care se gaseste în organism în cantitati foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligo-élément.
ogar, OGÁR, ogari, s.m. Câine de vânatoare cu botul lung, cu corpul înalt, subtire si zvelt, cu picioare lungi, foarte iute la fuga. ♢ Expr. Nici câine, nici ogar, se spune despre cel care nu apartine în mod clar unei specii sau unei grupari, unei tagme, care se gaseste într-o pozitie (sociala, profesionala etc.) confuza. (Slab) ca un ogar = foarte slab (si lipsit de vlaga). – Din magh. agár.
oleic, OLÉIC, -Ă, oleici, -ce, adj. Care provine din (sau se refera la) grasimi si uleiuri naturale. ♢ Acid oleic = acid gras, nesaturat, care se gaseste în numeroase grasimi naturale, având întrebuintari în industrie la obtinerea sapunurilor moi, a plastifiantilor etc. – Din fr. oléique.
solitar, SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se gaseste singur; izolat, singuratic. ♢ Floare (sau frunza etc.) solitara = floare (sau frunza etc.) care creste singura pe tulpina. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinte; adesea substantivat) Care traieste sau caruia îi place sa traiasca singur, izolat, departe de societate. 2. S.n. Piatra pretioasa (în special diamant de mare valoare) montata singura la o bijuterie (sau iesind în evidenta într-o montura dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.
epigenetic, EPIGENÉTIC, -Ă, epigenetici, -ce, adj. (Despre un depozit de minerale) Care este mai recent decât rocile în care se gaseste – Din fr. épigénétique.
fibrină, FIBRÍNĂ, fibrine, s.f. Proteina de culoare alba-cenusie, care se gaseste în sânge si în limfa si care provine din fibrinogen, în timpul coagularii sângelui. – Din fr. fibrine.
ipostază, IPOSTÁZĂ s. f. 1. stare, situatie în care se gaseste cineva; aspect, înfatisare. 2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin. 3. (în teologia crestina) fiecare entitate a trinitatii. (< fr. hypostase)
faţadă, FAŢÁDĂ, fatade, s.f. Fiecare dintre partile exterioare verticale ale unei cladiri, ale unui monument; spec. partea dinspre strada sau partea unde se gaseste intrarea principala a unei cladiri. ♢ Loc. adj. De fatada = de forma, pentru a salva aparentele. – Din fr. façade (refacut dupa fata).
corp, CORP, corpuri, s.n., (I 3) si corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinte vii; organismul considerat ca un întreg anatomic si functional; trup. ♢ Loc. adj. si adv. Corp la corp = (despre modul de desfasurare a luptelor) fata în fata, pieptis, deschis, în lupta dreapta; p. ext. înversunat, aprig. ♢ Expr. A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva. ♦ Trup fara cap; trunchi. ♢ Loc. adj. De corp = care se refera la trup; care se poarta direct pe piele. ♦ Cadavru. ♦ Denumire a unor structuri anatomice. Corp galben. 2. Partea principala a unui obiect, a unei constructii, a unei masini etc. ♢ Corp de casa (sau de case) = cladire, casa mare (cu mai multe apartamente sau aripi). ♦ Continutul unei scrisori (fara formula de introducere si de încheiere si fara adresa); cuprinsul unei carti. 3. (Fiz.) Agregat de molecule, portiune de materie cu masa diferita de zero. ♢ Corp strain = particula care se gaseste într-un tot de alta natura. ♦ (Chim.) Substantà definita (organica sau anorganica). ♢ Corp simplu = substanta ale carei molecule sunt formate din atomi de acelasi fel; element.Corp compus = substanta chimica ale carei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente. ♦ Corp ceresc = astru. Corp geometric = corp marginit de fete (plane sau sferice) definite geometric. 4. (Jur.; în sintagma) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, obiect care poarta urmele unei infractiuni sau asupra caruia s-a savârsit infractiunea, adus în justitie ca proba materiala contra acuzatului. 5. (In sintagma) Corp de litera = lungimea paralelipipedului care formeaza piciorul literei, exprimata în puncte tipografice. II. 1. Totalitatea persoanelor care, prin functie sau prin profesiune, formeaza o unitate deosebita, legal constituita. ♢ Corp constituit = colectivitate de persoane organizata, de obicei pe baza unei legi. Corp legislativ (sau legiuitor) = totalitatea deputatilor dintr-o adunare legislativa. 2. (Cu determinari introduse de prepozitia "de") Mare unitate militara, cuprinzând mai multe divizii, de obicei de aceeasi categorie. Corp de aviatie. ♢ Corp de garda = cladire sau încapere pe care o ocupa o garda militara în timpul serviciului de paza. (În vechea organizare a armatei) Corp de trupa = unitate militara independenta. 3. (În sintagma) Corp de legi = culegere de legi; corpus. – Din fr. corps, lat. corpus.
sub, SUB2 prep. I. (Introduce un complement circumstantial de loc) 1. (Arata pozitia unei persoane sau a unui lucru care se gaseste sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva) Dedesubt. A cazut sub masa. ♢ Expr. A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trai. A muri sub cutit = a muri în timpul unei operatii chirurgicale. ♦ (Împreuna cu prep. "de", indica punctul de plecare al unui fenomen) De sub pamânt se aud zgomote. ♦ (Împreuna cu prep. "pe", arata în mod neprecis pozitia sau miscarea unui lucru care se afla mai jos decât altul, dedesubtul altuia) Se plimba pe sub ferestre. 2. (Rar) În. 3. La marginea, la poalele, jos, lânga... Sub zidurile cetatii. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) În timpul, pe vremea. Istoria românilor sub Mihai-Voda Viteazul. ♢ (Pop.) Sub seara = pe înserate. Pe sub seara = cam pe seara, spre seara. Sub amiaza (sau amiazazi) = aproape de miezul zilei. III. (Introduce un complement circumstantial de cauza) Iarba ofilita sub arsita soarelui. IV. (Introduce un complement circumstantial de mod) 1. (Exprima un raport de supunere, de dependenta fata de cineva) Avea sub mâna o armata de subalterni. 2. (În expr.) Sub ochii (cuiva) = în prezenta (cuiva), fiind de fata (cineva). A tine (sau a pastra) sub cheie = a tine (sau a pastra) închis, încuiat. A trece (ceva) sub tacere = a tainui (ceva). A fi (sau a se gasi) sub foc = a se gasi în prima linie de lupta. Sub pretext (sau cuvânt, motiv) ca... = invocând un motiv (fals). Sub nici un cuvânt (sau chip) = cu nici un pret, nicidecum, niciodata. Sub semnatura = cu numele semnat (spre confirmare). Sub titlu de... = purtând numele sau titlul de... Sub lozinca... = cu cuvântul de ordine, cu deviza... 3. (Înaintea unui numeral sau a unui nume de cantitate, exprima inferioritatea cantitativa) Mai putin ca... Sub o mie de lei. V. (Introduce nume predicative si atribute) Un spectacol sub asteptari. VI. (Introduce un complement circumstantial de relatie; în expr.) Sub raportul (sau sub acest raport) = din punctul de vedere al... [Var.: (pop.) supt, subt prep.] – Lat. subtus.
cine, CÍNE pron. 1. (Interogativ; tine locul unui substantiv care denumeste o persoana sau un animal ori al unui pronume, asteptat ca raspuns la întrebare) Cine a venit? ♢ Expr. Cine (mai) stie? = nu stiu, nu cunosc problema. ♦ Ce fel (de om). Tu nu stii cine-i mama. 2. (Relativ) Cel ce, acela care. Bine-a zis cine-a zis... ♢ Expr. Are (sau n-are) cine ori este (sau nu este) cine = (nu) exista om care, (nu) se gaseste persoana care... 3. (Nehotarât) Fiecare, oricine, oricare. Zica cine ce va vrea. [Gen.-dat.: cui] – Lat. •quene (= quem).
fluorină, FLUORÍNĂ s.f. Fluorura naturala de calciu, care se gaseste sub forma de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbena, roz, violet. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorine.
osmiu, ÓSMIU s.n. Metal de culoare alba-cenusie, lucios, foarte dur, dar casant, care se gaseste în natura, în stare nativa, sub forma de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium.
xantină, XANTÍNĂ s.f. Substanta organica azotoasa care se gaseste în tesuturile organismelor vegetale si animale. (din fr. xanthine)
tartric, TÁRTRIC adj.m. (În expr.) Acid tartric = acid organic cristalizat, care se gaseste în fructe, mai ales în mustul de struguri, si care se întrebuinteaza în industria alimentara, în medicina etc. – Fr. tartrique.
lactic, LÁCTIC adj. (În sintagma) Acid lactic = acid organic care se gaseste în laptele acru, în varza acra, în muraturi etc. – Din fr. lactique.
lactoflavină, LACTOFLAVÍNĂ s.f. Numele stiintific al vitaminei B2 care se gaseste în lapte. – Din fr. lactoflavine.
rămâne, RĂMẤNE, ramấn, vb. III. 1. Intranz. (Despre fiinte) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu parasi locul sau localitatea unde se afla; (despre lucruri) a fi lasat pe loc, a nu fi dus din locul în care se gaseste. ♢ Expr. Ramâi cu bine (sau sanatos, în pace), formula de salut adresata de cei care pleaca celor care ramân. A-i ramâne cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i ramâne cuiva ceva (sau cineva) la inima = a-i placea cuiva foarte mult un lucru sau o persoana. Sa ramâna între noi, se spune ca îndemn pentru discretie, pentru pastrarea unui secret. ♦ A se opri la cineva sau într-un loc. ♦ A lasa în urma. Humulestii ramân la stânga. ♦ (Urmat adesea de determinarea "în urma") A se lasa sau a fi întrecut de altii; (despre ceas) a marca timpul cu întârziere. ♢ Expr. (Pop.) A ramâne de ceva (sau de cineva) = a se razleti de o ceata, de o tovarasie, a nu mai prinde un vehicul care pleaca. (Reg.) A ramâne de cineva = a supravietui celui care trebuie sa-l sustina, sa-l îngrijeasca. ♦ A muri (pe un câmp de lupta). ♢ Expr. (Fam.) A-i ramâne cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea întoarce din locuri îndepartate; a muri. ♦ A sta mereu într-un loc; p. ext. a nu se desparti de un obiect, de o parere, de o atitudine; a sta neclintit. ♢ Expr. A ramâne pe drumuri (sau de dârvala)= a-si pierde mijloacele de existenta, a saraci. 2. Intranz. A fi, a se gasi sau a ajunge într-un anumit loc sau într-o anumita situatie; a se opri într-o anumita atitudine, a se mentine sub un anumit aspect. ♢ Expr. A ramâne numai cu... = a nu mai avea decât... A ramâne pe gânduri = a medita, a reflecta. A ramâne de minciuna = a se dovedi mincinos. A ramâne balta = a fi întrerupt, neterminat, nerezolvat. A ramâne pe mâna cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. A ramâne de rusine = a se face de râs. A ramâne ars (sau oparit, fript), se spune când cineva pierde cu totul puterea de a se stapâni în fata unei situatii. A ramâne bun platit, se zice când nu se mai poate reveni asupra unei plati considerate de una dintre parti ca insuficienta sau gresit calculata. A ramâne grea = a fi însarcinata. A ramas înteles sau ramânem întelesi, se spune ca încheiere a unei discutii, dupa ce sa ajuns la un acord. (Pop.) A ramâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotarî un lucru dupa vointa cuiva, renuntându-se la punctele de vedere ale celorlalti. (Rar) A-i ramâne cuiva pe brate = a ajunge în sarcina cuiva. Cum ramâne (cu)...? = ce se întâmpla (cu)...? ce hotarâre luam în privinta...? 3. Intranz. A continua sa existe, a pastra aceeasi stare, a dainui, a nu se schimba. ♢ Expr. A ramâne cu zile = a continua sa traiasca, a scapa cu viata, a fi lasat în viata. ♦ A se pastra, a se mentine în constiinta oamenilor prin valoarea pe care o reprezinta. ♦ A supravietui. ♦ A se afla, a ajunge, a trece în posesiunea cuiva. 4. Intranz. A se mentine ca un rest dupa consumarea partii cu care forma un tot; a prisosi. ♢ Expr. Mult a fost, putin a ramas, se spune, ca încurajare, când dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. A nu-i (mai) ramâne cuiva decât sa... = a nu se gasi pentru cineva alta solutie decât sa... A ramâne pentru alta data = a se amâna pentru o data ulterioara. Nu mai ramâne (nici o) îndoiala = exista siguranta ca... Nu (mai) ramâne vorba sau mai ramâne vorba ? = e sigur, nu mai e de discutat. 5.Tranz. (Reg.; în legatura cu o actiune de întrecere, de concurenta etc.) A lasa pe cineva în urma; a-l întrece, a-l bate, a-l învinge. [Perf.s. ramasei, part. ramas. – Var.: ramâneá vb. II] – Lat. remanere.
intraglaciar, INTRAGLACIÁR, -Ă adj. care se gaseste în masa unui ghetar. (< fr. intraglaciaire)
legumină, LEGUMÍNĂ s.f. Globulina care se gaseste în semintele leguminoaselor. – Din fr. légumine.
muta, MUTÁ, mut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca din locul în care se gaseste si a (se) aseza în alt loc; a (se) deplasa; a (se) stramuta, a (se) transfera. ♢ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a-i trage (cuiva) o palma cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu în altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuinta) în alt loc, a-si schimba domiciliul. 3. Tranz. (Înv. si pop.) A înlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, directia. ♦ Expr. A-si muta gândul = a se razgândi, a renunta. 4. (La jocul de sah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.
lecitină, LECITÍNĂ s.f. Substanta organica fosforata, care se gaseste în organismele vii, mai ales în tesutul nervos si în galbenusul de ou. – Din fr. lécithine.
conex, CONÉX, -Ă, conecsi, -xe, adj. Care se gaseste în legatura cu ceva, care însoteste ceva, care merge împreuna cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus.
citric, CÍTRIC, -Ă, citrici, -ce, adj. (În sintagmele) Acid citric = acid organic care se gaseste mai ales în sucul de lamâie. Plante citrice = familie de arbori si de arbusti fructiferi, având ca tip principal lamâiul. Fructe citrice (si substantivat, f.) = nume generic pentru fructele plantelor citrice (lamâi, portocale, mandarine etc.). ♦ Care contine acid citric. – Din fr. citrique.
etan, ETÁN s.m. Gaz incolor si fara miros, care se gaseste în gazele de sonda si de rafinarie, întrebuintat la prepararea etilenei, drept combustibil si ca agent frigorigen. – Din fr. éthane.
lider, LÍDER, lideri, s.m. 1. Conducator al unui partid, al unei organizatii sindicale etc. 2. Sportiv sau echipa sportiva care se gaseste în fruntea unei competitii. – Din engl., fr. leader.
lignină, LIGNÍNĂ, lignine, s.f. Substanta organica complexa care se gaseste în tesuturile plantelor lemnoase, dându-le impermeabilitate si rigiditate. – Din fr. lignine.
limfocit, LIMFOCÍT, limfocite, s.n. Leucocita cu nucleul foarte voluminos, care se gaseste în limfa si în sânge si are un rol important în procesul de imunitate. [Var.: limfocíta s.f.] – Din fr. lymphocyte.
lipocrom, LIPOCRÓM, lipocromi, s.m. (Biol.) Pigment de culoare galbena care se gaseste în tesutul adipos. – Din fr. lipochrome.
coprosterol, COPROSTERÓL, coprosteroli, s.m. Sterol care se gaseste în materiile fecale. – Din fr. coprostérol.
metal, METÁL, metale, s.n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ♢ Metal nobil = metal care se gaseste în natura în cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste în cantitati mici sau în stare dispersa în scoarta Pamântului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. métal, germ. Metall.
melanină, MELANÍNĂ, melanine, s.f. Pigment organic de culoare neagra, care contine fier si sulf si care se gaseste în coroida, în par ori în piele. – Din fr. mélanine.
muciorniţă, MUCIÓRNIŢĂ s.f. Namol rau mirositor care se gaseste pe fundul lacurilor si al mlastinilor, provenit din putrefactia plantelor acvatice plutitoare. – Et. nec.
mucopolizaharidă, MUCOPOLIZAHARÍDĂ, mucopolizaliaride, s.f. Substanta alcatuita din polizaharide si proteine, care se gaseste în organismul animalelor, ca parte constitutiva a cartilajelor. – Din fr. mucopolysaccharide.
mucoproteidă, MUCOPROTEÍDĂ, mucoproteide, s.f. Materie mucoasa care se gaseste în secretiile glandelor din corpul animalelor. – Din fr. mucoprotéide.
micosterol, MICOSTERÓL, micosteroli, s.m. Sterol care se gaseste în ciuperci si în unele mucegaiuri, având un rol important în procesele celulare esentiale. – Din fr. mycostérol.
microelement, MICROELEMÉNT, microelemente, s.n. Element chimic care intra în compozitia hormonilor, a enzimelor, a fermentilor etc. si care se gaseste în cantitati foarte mici în sol si în organism. [Pr.: -cro-e-] – Din fr. micro-élément.
microlit, MICROLÍT, microlite, s.n. 1. Element cristalin microscopic, de forma prismatica sau tubulara, format prin cristalizarea topiturilor magmatice, care se gaseste în uncie roci vulcanice. 2. (La pl.) Unelte si arme mici din piatra, folosite în comuna primitiva. – Din fr. microlite, germ. Mikrolith.
mielocit, MIELOCÍT, mielocite, s.n. (Biol.) Celula precursoare a leucocitelor care se gaseste normal în maduva osoasa rosie si care apare în sânge în cazuri de leucemie. [Pr.: -mi-e-] – Din fr. myélocyte, engl. myelocyte.
mijloc, MÍJLOC, (I 2) mijlocuri, (II) mijloace, s.n. I. 1. Punct care se gaseste la egala departare de doua extreme; centru; loc aflat în interiorul unui spatiu, la oarecare distanta de margine. ♢ Loc. adj. De mijloc = situat între limita superioara si cea inferioara; mijlociu. ♢ Loc. adv. La (sau în) mijloc = (aproximativ) în centru, în spatiul care separa doua persoane sau doua lucruri. ♢ Loc. prep. Prin mijlocul... = printre. Din mijlocul... = dintre. În mijlocul... = între2. ♢ Expr. A fi la mijloc = a fi în cauza, în joc. A fi ceva la mijloc = a fi ceva nelamurit, necunoscut la baza unui lucru. A se pune (sau a sta) la mijloc = a interveni între doua persoane care se cearta, pentru a le împiedica sa se încaiere; a media într-un conflict. A-si pune capul (sau gâtul) la mijloc = a fi sigur de cele ce afirma; a garanta. 2. Nume dat anumitor parti ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea (aproximativ) centrala a obiectului respectiv. 3. Parte a corpului omenesc cuprinsa între torace si solduri; talie, brâu. ♢ Expr. A apuca (sau a prinde, a cuprinde, a tine etc.) de mijloc = a petrece bratul în jurul taliei cuiva (în semn de afectiune). 4. (Înv.) Mediu1, ambianta. 5. Moment situat la aceeasi departare de începutul si sfârsitul unei actiuni, al unei perioade de timp; jumatate. ♢ Loc. adv. La mijloc = între doua momente; între un moment trecut si cel prezent. ♢ Loc. prep. În mijlocul... = în cursul..., în toiul..., în puterea... ♦ (Înv.) Veacul (sau vârsta) de mijloc = evul mediu. ♦ Parte a unei actiuni, a unei naratiuni etc. situata între începutul si sfârsitul ei. 6. (Înv. si pop.) Ceea ce are calitatea, valoarea situata între o limita superioara si alta inferioara. ♢ Loc. adj. De mijloc = mijlociu, potrivit, mediocru. (Expr.) Cale (sau drum) de mijloc = pozitie intermediara între doua extreme, solutie moderata sau de compromis; atitudine ponderata. II. 1. Ceea ce serveste ca unealta pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilitati (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metoda, procedeu. ♦ Chip, fel. ♦ Posibilitate, putinta. 2. (Concr.; la pl.) Unelte, utilaj. ♢ Mijloace de munca = totalitatea mijloacelor materiale cu ajutorul carora oamenii actioneaza asupra obiectelor muncii, modificându-le potrivit scopului urmarit de ei. Mijloace de productie = totalitatea obiectelor muncii si a mijloacelor de munca pe care oamenii le folosesc în procesul de producere a bunurilor materiale. Mijloace de circulatie (sau de locomotie) = vehicule care servesc pentru deplasarea persoanelor sau a obiectelor. 3. (Concr.) Avere, bani, resurse, fonduri. [Acc. si: mijlóc] – Lat. medius locus.
mijlociu, MIJLOCÍU, -ÍE, mijlocii, adj. 1. Care se gaseste la mijlocul unei linii, al unei suprafete, al unui spatiu etc. ♢ Deget mijlociu (si substantivat, n.) = deget care se afla între aratator si inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai multi frati, considerat în raport cu acestia; mezin. 3. Care se situeaza între extrema superioara si cea inferioara în ceea ce priveste dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu2. 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (si substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte si haltere, situata între semimijlocie si semigrea. Categorie mijlocie (mica) (si substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 si 71 kg la box si 68 si 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.
mineral, MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s.n., adj. 1. S.n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste în natura în stare cristalina sau amorfa, în componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ♢ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine în solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care îi confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis.
mineralizator, MINERALIZATÓR, -OÁRE, mineralizatori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care favorizeaza ori determina formarea sau cristalizarea unor minerale. 2. S.n. Substanta usor volatila care se gaseste în magma si care favorizeaza formarea mineralelor si cristalizarea acestora prin reducerea viscozitatii si printr-o actiune catalitica. – Din fr. minéralisateur.
miogen, MIOGÉN s.n. Proteina de tipul albuminelor, care se gaseste în tesutul muscular. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogène.
moldavit, MOLDAVÍT, moldavite, s.n. Ozocherita de culoare neagra, amestecata cu sticla de origine cosmica, care se gaseste în Moldova. – Moldavia n. pr. (= Moldova) + suf. -it.
zbârnâi, ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. ~ 4. Tranz. A agita un lichid, a clatina vasul în care se gaseste un lichid. (din zbârn, asemanator cu slovac. brnêti, ngr. svurnáo datorita originii expresive comune)
cloroplast, CLOROPLÁST, cloroplaste, s.n. Corpuscul de culoare verde, cu clorofila, care se gaseste în citoplasma plantelor si în care se produce asimilatia clorofiliana. – Din fr. chloroplaste.
nativ, NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însusiri) înnascut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se gaseste în zacamintele din scoarta pamântului în stare pura, necombinata cu alte substante. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.
nemotivat, NEMOTIVÁT, -Ă, nemotivati, -te, adj. Care nu are sau nu-si gaseste motivare. – Ne- + motivat (dupa fr. non-motivé).
nenorocit, NENOROCÍT, -Ă, nenorociti, -te, adj., s.m. si f. 1. Adj., s.m. si f. (Persoana) care se gaseste într-o situatie vrednica de plâns, care este lipsita de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferinta; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatii) Care inspira mila, tristete; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se afla cineva) Care denota o situatie foarte proasta, vrednica de plâns; p. ext. sarac, saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s.m. si f. (Om) ticalos, de nimic. – V. nenoroci.
noradrenalină, NORADRENALÍNĂ s.f. (Biol.) Hormon analog adrenalinei care se gaseste în glanda suprarenala si în terminatiile nervilor simpatici. – Din fr. noradrénaline.
nesimţitor, NESIMŢITÓR, -OÁRE, nesimtitori, -oare, adj. 1. Caruia îi lipseste facultatea de a simti; care nu este înzestrat cu simturi; p. ext. insensibil, nepasator. ♦ Care nu mai simte, care se gaseste în stare de nesimtire (1), de inconstienta; p. ext. mort. 2. Nesimtit2 (1);- Ne- + simtitor.
neurină, NEURÍNĂ, neurine, s.f. Substanta organica toxica care se gaseste de obicei în materiile intrate în putrefactie. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurine.
nicotină, NICOTÍNĂ s.f. Substanta alcaloida incolora, lichida si toxica, care se gaseste în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.
edec, EDÉC, edecuri, s.n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din prora o ambarcatie sau o nava pentru a fi remorcata de pe mal împotriva curentului unui curs de apa. ♢ Expr. A trage la edec = a remorca o ambarcatie sau o nava de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se gaseste de multa vreme într-o gospodarie; lucru necesar, p. ext persoana (indispensabila) care se gaseste de multa vreme undeva. – Din tc. yedek.
eflux, EFLÚX, efluxuri, s.n. Scurgere de fluid dintr-o masa de fluid care se gaseste în stare de repaus sau în miscare. – Dupa it. efflusso.
extrădare, EXTRĂDÁRE, extradari, s.f. Actiunea de a extrada si rezultatul ei; predare de catre un stat altui stat a unui infractor care se gaseste pe teritoriul sau, spre a fi judecat sau spre a-si executa pedeapsa. – V. extrada.
extrinsec, EXTRINSÉC, -Ă, extrinseci, -ce, adj. 1. Care vine din afara, care nu provine din esenta lucrurilor. 2. (Anat.; despre organe) Originar din afara locului unde se gaseste sau actioneaza. – Din fr. extrinsèque.
nervos, NERVÓS, -OÁSĂ, nervosi, -oase, adj. 1. Care se refera la nervi (1), care apartine nervilor (1); alcatuit din nervi (1); care este provocat de nervi (1); p. ext. de natura nevrotica. ♢ Sistem nervos = totalitatea centrilor nervosi si a cailor de transmisiune centripeta si centrifuga din organism. Sistem nervos central = ansamblu anatomic alcatuit din creier, cerebel, bulb si maduva spinarii. Boala nervoasa = boala care afecteaza psihicul (fara a fi cauzata de vreo leziune organica cunoscuta); boala de nervi. 2. Care nu-si poate pastra calmul, care se enerveaza usor; iritabil, mânios, nevricos; p. ext. emotiv. ♦ Care se gaseste într-o stare de încordare, de surescitare; enervat, iritat. ♦ (Despre gesturi, manifestari) Care tradeaza nervozitate, enervare, iritare, nerabdare. ♦ (Adverbial) Cu nervozitate. 3. Care are nervi (3), musculos, vânos; fig. puternic, viguros, plin de nerv (4), energic. – Din lat. nervosus, fr. nerveux, it. nervoso.
emersiune, EMERSIÚNE, emersiuni, s.f. 1. Stare în care se gaseste un corp plutitor cufundat partial într-un lichid. 2. Iesire partiala a unui corp ceresc din conul de umbra al altui corp ceresc sau din spatiul aflat în dreptul altui corp ceresc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. émersion, lat. emersio, -onis.
emigraţie, EMIGRÁŢIE, emigratii, s.f. 1. Situatia în care se gaseste o persoana emigrata. 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeasi tara, în acelasi loc, într-o anumita epoca. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigratiúne s.f.] – Din fr. émigration, lat. emigratio, -onis.
indiu, ÍNDIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemanator cu aluminiul, care se gaseste în blenda. (< fr. indium)
slobod, SLÓBOD, -Ă, slobozi, -de, adj. (Pop.; în concurenta cu liber) 1. (Despre oameni) Care se bucura de deplinatatea drepturilor politice si cetatenesti : liber. ♦ (Despre popoare, state) Independent, neatârnat. ♦ (Despre orase) Autonom. 2. (Despre oameni) Care se gaseste în stare de libertate, care nu este închis, întemnitat. ♦ (Despre animale) Lasat în libertate. 3. Care nu este supus nici unei constrângeri, nici unei îngradiri; care are posibilitatea de a actiona în anumite împrejurari dupa propria sa vointa sau dorinta, care nu este împiedicat sa faca un anumit lucru. ♢ Expr. E slobod = e permis, e îngaduit. A avea mâna sloboda = a fi darnic, generos. Cu inima sloboda = linistit, împacat. A ramâne pe voia sloboda a cuiva sau a ceva = a fi la dispozitia cuiva sau a ceva. ♦ (Adverbial) În voie, nestingherit. 4. (Despre oameni si manifestarile, cuvintele lor) Lipsit de rezerva, de masura; prea familiar; indecent, licentios. ♢ Expr. A fi slobod la (sau de) gura = a vorbi prea mult si fara sfiala, depasind limitele bunei-cuviinte. 5. (Despre drumuri) Pe care se poate trece fara obstacole; pe care nu sunt impuse restrictii. ♦ (Despre locuri, scaune) Pe care nu l-a ocupat nimeni; gol. 6. (Despre timp) De care se poate dispune, în care esti scutit de obligatiile obisnuite. 7. (Despre lucruri care leaga, fixeaza, strâng etc.) Care permite miscarile, care nu strânge; p. ext. larg. ♢ Expr. A da (cuiva) frâu slobod = a da (cuiva) libertate, a lasa (pe cineva) în voie, sa faca ce doreste. 8. (Substantivat, f.; în loc. adv.) Cu sloboda = fara bagaj, fara greutate sau încarcatura. – Din bg. sloboden.
colagen, COLAGÉN s.n. (Biol.) Proteina care se gaseste în tesutul conjunctiv, osos si cartilaginos si care prin fierbere se transforma în gelatina. ♢ (Adjectival) Ţesut colagen. – Din fr. collagène.
impuritate, IMPURITÁTE s. f. 1. (si fig.) lipsa de puritate; starea a ceea ce este impur. 2. corp, substanta straina care se gaseste în masa unui material. (< fr. impureté, lat. impuritas)
imprinting, IMPRÍNTING s. n. 1. totalitatea modificarilor functionale pe care le sufera un cromozom atunci când se gaseste într-un organism feminin sau masculin. 2. (psih.) impregnare, întiparire, fenomen elementar si precoce de învatare. (< engl. imprinting)
strat, STRAT, straturi, s.n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau între alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fâsie compacta dintr-o materie, aflata în interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei pânze, între alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fâsie de pamânt, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fâsie de pamânt împreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si : strate] – Lat. stratum.
debitor, DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj., s.m. si f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se gaseste la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s.m. si f. (Persoana fizica sau juridica) care datoreaza creditorului marfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. débiteur, lat. debitor.
debutant, DEBUTÁNT, -Ă, debutanti, -te, s.m. si f. Persoana care se gaseste la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoana fara experienta; începator, novice. – Din fr. débutant.
decadent, DECADÉNT, -Ă, decadenti, -te, adj. 1. Care se gaseste în decadenta, în declin. 2. Care prezinta caracterele decadentismului; propriu decadentismului. – Din fr. décadent.
taloner, TALONÉR, taloneri, s.m. Jucator de rugbi care se gaseste în gramada între cei doi pilieri, având sarcina de a talona mingea. – Din fr. talonneur.
ticălos, TICĂLÓS, -OÁSĂ, ticalosi, -oase, adj., s.m. si f. 1. (Persoana) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (Înv.) (Persoana) care se gaseste într-o stare jalnica; (om) vrednic de mila, sarman, nenorocit. – Ticala (înv. "mizerie", et. nec.) + suf. -os.
timol, TIMÓL, (2) timoluri, s.n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste în unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit în special ca medicament. 2. (Med.) Proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. – Din fr. thymol.
timonerie, TIMONERÍE, timonerii, s.f. 1. Loc cu vizibilitate buna de pe bordul unei nave, unde se gaseste timona si unde îsi face serviciul timonierul. 2. (În sintagma) Timonerie de frâna = ansamblu de piese (pârghii, bare si tije) care actioneaza frâna unui automobil, a unei locomotive etc. – Din fr. timonerie, it. timoneria.
tartric, TÁRTRIC adj. (În sintagma) Acid tartric = acid organic cristalizat, cu gust acru, solubil în apa, care se gaseste în fructe, mai ales în mustul de struguri, si care se întrebuinteaza în industria alimentara, în vopsitoria textila, în medicina etc.; sare de lamâie. – Din fr. tartrique.
colesterol, COLESTERÓL s.m. Substanta care se gaseste, libera sau combinata, în untura de peste, în bila, sânge, tesut nervos, galbenus de ou si care reglementeaza permeabilitatea fata de lichide a membranelor celulare; colesterina – Din fr. cholestérol.
coliţă, COLÍŢĂ, colite, s.f. 1. Coala de carte sau de revista, tiparita si faltuita, înainte de a fi legata sau brosata; fascicula. 2. Mica coala de hârtie pe care sunt tiparite una sau mai multe marci postale si pe care se gaseste o inscriptie indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectiva. – Coala + suf. -ita.
transă, TRÁNSĂ, transe, s.f. Stare psihica speciala în care se gaseste de obicei o persoana hipnotizata, deosebita atât de starea de veghe cât si de cea de somn, caracterizata prin slabirea sau disparitia atitudinii discriminatorii, critice la actiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.
colon, COLÓN4, colonuri, s.n. Portiune a intestinului gros care se gaseste între cec si rect. – Din fr. côlon, lat. colon.
tronc, TRONC interj. Cuvânt care imita zgomotul produs de o ciocanire, de o cadere, de trântirea unui lucru etc. ♢ Expr. A-i cadea cuiva (cu) tronc (la inima) = a-i deveni cuiva drag dintr-o data; a îndragi (pe neasteptate). ♦ Exclamatie care exprima surpriza în fata unui lucru neasteptat sau a unei situatii neprevazute. ♢ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situatia în care se gaseste. – Onomatopee.
histidină, HISTIDÍNĂ s. f. aminoacid bazic natural, care se gaseste în numeroase tesuturi vegetale si animale. (< fr. hystidine)
trigamie, TRIGAMÍE s.f. Situatie în care se gaseste o persoana trigama; infractiune comisa de o persoana trigama. – Din fr. trigamie.
radiu, RÁDIU s.n. Element radioactiv care se gaseste în minereurile de uraniu, folosit în medicina si în fizica nucleara. [Var.: rádium s.n.] – Din fr. radium.
rar, RAR, -Ă, rari, -e, adj., s.f. I. Adj. 1. Care, într-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decât cea obisnuita. 2. (Despre un întreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decât de obicei. Pânza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau într-un timp mai lung decât cel obisnuit; care se desfasoara într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai în putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se întâlneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ♢ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S.f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o împletitura rara (I 2). – Lat. rarus.
rarisim, RARÍSIM, -Ă, rarisimi, -e, adj. Care se gaseste (sau se întâmpla) foarte rar, cu totul neobisnuit. – Din fr. rarissime.
rezonator, REZONATÓR, rezonatoare, s.n. Aparat sau sistem fizic capabil sa intre în rezonanta (2) când se gaseste într-un câmp de forte periodice, datorita unui izvor de oscilatii. – Din fr. résonateur.
riboflavină, RIBOFLAVÍNĂ s.f. Termen folosit pentru a denumi vitamina B2, care se gaseste în lapte, ficat, rinichi, oua, frunze verzi, iarba. – Din fr. riboflavine.
ribonucleic, RIBONUCLÉIC, ribonucleici, adj. (În sintagma) Acid ribonucleic = acid care se gaseste în toate celulele vegetale si animale, având un rol deosebit de important în procesele biologice. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. ribonucléique.
reticulină, RETICULÍNĂ s.f. Substanta organica albuminoida care contine fosfor si care se gaseste în organele bogate în tesut reticular. – Din fr. réticuline.
rubidiu, RUBÍDIU s.n. Element chimic, metal alcalin, stralucitor ca argintul, usor oxidabil, care se gaseste în natura în cantitati mici, însotind sodiul si potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium.
rutină, RUTÍNĂ2 s.f. Substanta chimica naturala, care se gaseste în florile, în frunzele si în tulpinile multor plante, folosita în medicina. – Din fr. rutine.
ricină, RICÍNĂ, ricine, s.f. 1. Toxina vegetala care se gaseste în semintele de ricin si care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Ricin + suf. -a.
kaliu, KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare alba-argintie, foarte reactiv, care în natura se gaseste sub forma de saruri si se întrebuinteaza ca îngrasamânt agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = saricica, ciurlan, planta din care, prin ardere, se obtinea soda] < ar. qalī, forma vulg. din qily = saricica; cenusa rezultata în urma arderii ei; v. si alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]
dezorientat, DEZORIENTÁT, -Ă, dezorientati, -re, adj. Care nu se poate orienta în spatiu, care nu stie exact unde se gaseste, pe unde trebuie sa apuce. ♦ Fig. Care nu stie ce atitudine sa ia în fata unei situatii; descumpanit. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta. Cf. fr. d é s o r i e n t é.
dezoxiribonucleic, DEZOXIRIBONUCLÉIC adj. m. (În sintagma) Acid dezoxiribonucleic = substanta complexa care se gaseste mai ales în nucleul celulelor vii, având un rol important în transmiterea ereditara a unor caractere si însusiri. – Din fr. désoxyribonucléique.
sau, SAU conj. 1. (Cu functie disjunctiva) Ori, fie: a) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjunctiei este o negatie) Sunt sau nu sunt? b) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca alternative) Doriti cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indica necesitatea de a alege între doua alternative) Sau luni, sau miercuri. ♢ (În enumerari, precedând fiecare element al enumerarii sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se întrebuinteaza sau rindeaua sau cioplitorul sau gealaul. 2. (Cu functie explicativa) Adica, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul întregii tari. 3. (Cu functie copulativa) Precum, si. Nisipul se gaseste pe fundul râurilor, lacurilor sau marilor. 4. (În propozitii interogative, cu functie conclusiva, atenuata de o nuanta de îndoiala) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Sa + au1.
heptemimer, HEPTEMIMÉR, -Ă adj. (despre cezura) care se gaseste dupa a saptea jumatate de picior. (< fr. hepthémimère)
scandiu, SCÁNDIU s.n. Element chimic, metal din grupa pamânturilor rare, alb-cenusiu cu luciu metalic, care se gaseste în natura sub forma de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium.
hematogen, HEMATOGÉN, -Ă I. adj. 1. (despre medicamente) care intervine în formarea sângelui. 2. care provine din sânge sau apartine acestuia. II. s. n. 1. substanta feruginoasa care se gaseste în galbenusul de ou. 2. produs alimentar concentrat, obtinut din amestecarea sângelui cu lapte si cu substante aromatizate. (< fr. hématogène)
sebaceu, SEBACÉU, -ÉE, sebacee, adj. (În sintagmele) Glanda sebacee = glanda în forma de ciorchine, care se gaseste la radacina firelor de par si care secreteaza sebumul. Chist sebaceu = umflatura sub piele, produsa prin hipertrofia glandelor sebacee. – Din fr. sébacé, lat. sebaceus.
secund, SECÚND, -Ă, secunzi, -de, num. ord., adj., s.n. 1. Num. ord., adj. Care vine imediat dupa primul în ordinea locului, a timpului sau a rangului; al doilea. ♢ Ofiter secund (si substantivat, m.) = ofiter care îndeplineste functia de adjunct al unui capitan de vas. Arbitru secund (si substantivat, m.) = arbitru care ajuta pe arbitrul principal în conducerea unei competitii sportive. 2. S.n. Voce care acompaniaza o voce prima si care se gaseste pe locul al doilea în executarea unei melodii cântate din gura sau dintr-un instrument. – Din fr. second, lat. secundus.
seleniu, SELÉNIU s.m. Element chimic, metaloid negru-cenusiu care se gaseste în natura în combinatie cu sulful si care se întrebuinteaza în industria sticlei, a ceramicii si la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selénium s.n.] – Din fr. sélénium.
separat, SEPARÁT, -Ă, separati, -te, adj. Care se gaseste izolat, care nu comunica, nu se confunda cu altii, nu e în legatura cu altii; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ♢ Pace separata = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fara aliatii sai de razboi. – V. separa.
seros, SERÓS, -OÁSĂ, serosi, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozitatii, având caracterul serozitatii. ♢ Sânge seros = sânge în compozitia caruia predomina serul. 2. (Despre tesuturi) Care secreteaza o serozitate. ♢ Membrana seroasa = membrana care înlesneste miscarile unui organ, fiind formata din doua foi subtiri, una care adera strâns la organ, cealalta care captuseste cavitatea în care se gaseste organul, spatiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. – Din fr. séreux.
sigă, SÍGĂ s.f. Mineral alb sau rosu care se gaseste în natura sub forma de bolovani sau de nisip si care se foloseste la zugraveli si în tabacarie. – Din scr. siga.
silice, SILÍCE s.f. Corp solid, compus al siliciului cu oxigenul, dur, alb sau incolor, insolubil în apa, cu temperatura de topire foarte înalta, care se gaseste în natura în compozitia celor mai multe roci si care se foloseste la fabricarea sticlei, a betonului etc.; bioxid de siliciu. – Din fr. silice, lat. silex, -icis.
silvinit, SILVINÍT s.n. Amestec natural de silvina si sare gema, care se gaseste în unele zacaminte de saruri de potasiu si este întrebuintat ca îngrasamânt agricol. – Din fr. sylvinite.
stăpân, STĂPẤN, -Ă, stapâni, -e, s.m. si f. 1. Persoana în a carei proprietate se gaseste un bun material, considerata în raport cu acesta; persoana în a carei proprietate se gasea un sclav, considerata în raport cu acesta; proprietar. 2. Persoana în serviciul careia se gaseste angajat cineva, considerata în raport cu acesta; spec. patron. ♢ Expr. A intra la stapân = a se angaja sluga (la cineva). (A fi) fara stapân = a) (a fi) liber, de capul sau; (a actiona) dupa bunul plac; b) (a fi) fara rost, fara capatâi. 3. Persoana sub a carei putere, autoritate, dominatie se gaseste cineva sau ceva, considerata în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legatura cu tari, popoare etc.) suveran, domnitor. ♢ Expr. A fi stapân pe situatie = a domina o situatie, a se simti tare, sigur într-o anumita împrejurare (grea). A fi stapân pe sine = a avea taria de a-si înfrâna pornirile si pasiunile; a nu-si pierde cumpatul, a se stapâni. A fi stapân pe soarta (sau pe viata etc.) sa = a dispune de sine, a-si fauri singur soarta. 4. Gazda (în raport cu oaspetii ei). – Et. nec. Cf. sl. s t o p a n ŭ.
stearic, STEÁRIC, stearici, adj. (În sintagma) Acid stearic = acid solid, incolor, putin solubil în apa, care se gaseste combinat cu glicerina în grasimile animale si vegetale si care se întrebuinteaza la fabricarea lumânarilor, în cosmetica etc. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéarique.
streptococ, STREPTOCÓC, streptococi, s.m. Bacterie de forma sferica sau ovala, care se gaseste în grupuri dispuse ca niste lantisoare, agent patogen al unor infectii grave. – Din fr. streptocoque.
stromă, STRÓMĂ, strome, s.f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se gaseste clorofila unor plante. 2. Organ de rezistenta al unor ciuperci, în care se afla elementele de înmultire. – Din fr. stroma.
suberină, SUBERÍNĂ s.f. Substanta organica formata din acizi grasi, care se gaseste în membrana celulara a suberului. – Din fr. subérine.
subpolar, SUBPOLÁR, -Ă, subpolari, -e, adj. (Despre regiuni geografice sau despre fauna, flora, clima lor) Care se gaseste în zona unuia dntre cele doua cercuri polare, în imediata apropiere a acestora; care este specific acestei zone. – Sub1- + polar.
cuarţ, CUARŢ, cuarturi, s.n. Bioxid natural de siliciu, care se gaseste în roci în stare neconsolidata (ca nisip) sau în forma de cristale hexagonale, transparente si incolore (în stare pura) sau diferit colorate (când contin si substante straine), utilizat în tehnica, în industria optica, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvart s.n.] – Din germ Quarz, fr. quartz.
gondolă, GONDÓLĂ s. f. 1. barca venetiana lunga, cu fundul plat, încovoiata la prora si la pupa, care se manevreaza cu o singura vâsla, în picioare. 2. locas în care se plaseaza motorul avionului atunci când se gaseste în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital. o ~ de dirijabil = nacela. 3. toneta rotunda care serveste la prezentarea marfurilor într-un magazin. (< it. gondola, fr. gondole)
globulă, GLOBÚLĂ s. f. 1. corp sferic foarte mic. 2. mic corp ovular care se gaseste în diverse lichide sau tesuturi ale organismului. o ~le rosii = hematii; ~le albe = leucocite. (< fr. globule, lat. globulus)
glob, GLOB I. s. n. 1. corp sferic, corp în forma de sfera. ♢ învelis sferic, de sticla sau de portelan, care protejeaza o lampa sau un bec. 2. corp ceresc în forma rotunda. o ~ terestru = Pamântul; ~ geografic = obiect sferoidal care reda aspectul general al formei Pamântului. II. s.m. ~ ocular = parte a ochiului care se gaseste în orbita. (< fr. globe, lat. globus)
sulf, SULF s.n. Metaloid de culoare galbuie, cu miros neplacut, care se gaseste în natura în stare nativa sau în combinatii, întrebuintat mai ales în tehnica si în medicina; pucioasa. ♢ Floare de sulf = sulf sub forma de pulbere fina. – Din lat. sulphur.
sulfatază, SULFATÁZĂ, sulfataze, s.f. Enzima care se gaseste în toate organele corpului animalelor, în special în rinichi. – Din fr. sulfatase.
sulfurat, SULFURÁT, -Ă, sulfurati, -te, adj. Combinat cu sulf. ♢ Hidrogen sulfurat = gaz incolor, toxic, cu miros de oua stricate, care se gaseste în apele minerale sulfuroase sau se obtine prin putrezirea substantelor albuminoide si care se întrebuinteaza în chimie; acid sulfhidric. – V. sulfura.
creatinină, CREATINÍNĂ s.f. Derivat al creatinei, care se gaseste în sânge si în urina. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créatinine.
cumen, CÚMEN s.n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se gaseste în uleiul gudroanelor carbunilor de pamânt si în anumite fractiuni de petrol. – Din fr. cumène.
curbură, CURBÚRĂ, curburi, s.f. Îndoitura în forma de arc; loc unde se gaseste o astfel de îndoitura. – Din fr. courbure.
tâlhăreşte, TÂLHĂRÉSTE adv. v. hoteste, pungaseste.
fosfor, FÓSFOR1 s. n. element chimic otravitor, inflamabil, care nu se gaseste liber în natura. (< fr. phosphore)
formic, FÓRMIC, -Ă adj. acid ~ = acid corosiv care se gaseste în corpul furnicilor rosii si în frunzele de urzica; acid metanoic; aldehida ~a = formaldehida. (< fr. formique)
formalism, FORMALÍSM s. n. 1. conceptie idealista care rupe forma de continut, reducând procesul concret al dezvoltarii istorice la forme exterioare si scheme abstracte. 2. orientare estetica în arta care supraapreciaza importanta formei, în dauna continutului. 3. respectarea birocratica, îngusta si superficiala a formalitatii. ♢ atitudine conformista, exagerata, protocolara. 4. utilizare a modelelor formale în diferite stiinte. ♢ orientare metodologica în filozofia matematica contemporana care sustine ca matematica îsi gaseste deplina ei justificare în constructia formala. o ~ etic = respectare pur formala a preceptelor si normelor morale. (< fr. formalisme)
folic, FÓLIC adj. acid ~ = principiu antianemic care se gaseste în frunzele de spanac, în ficat si în numeroase alimente. (< fr. folique)
flotant, FLOTÁNT, -Ă I. adj. care pluteste; plutitor. ♢ (s. m. pl.) corpuri plutitoare transportate pe apele râurilor sau ale canalelor. II. s. m. f. persoana care se gaseste în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. (< fr. flottant)
potlogăreşte, POTLOGĂRÉSTE adv. v. hoteste, pungaseste.
dispers, DISPÉRS, -Ă adj. obtinut prin dispersare. o (chim.) sistem ~ = amestec eterogen de mai multe substante, dintre care cel putin una se gaseste sub forma de particule foarte fine. (< lat. dispersus)
hoţeşte, HOŢÉSTE adv. 1. pungaseste, (rar) potlogareste, (pop.) tâlhareste. (Se poarta ~.) 2. v. tiptil.
fuzit, FUZÍT s. (GEOL.) fuzen. (~ul se gaseste în carbune.)
corigenţă, CORIGÉNŢĂ s. f. situatie în care se gaseste un elev corigent. ♢ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)
coordinat, COORDINÁT, -Ă adj. (despre un atom, un radical) care se gaseste într-o legatura coordinativa. (< fr. coordiné)
cobeligeranţă, COBELIGERÁNŢĂ s. f. situatie în care se gaseste un stat cobeligerant. (< co- + beligeranta)
circulant, CIRCULÁNT, -Ă adj. care circula. o capital ~ = parte a capitalului productiv, formata din materii prime, combustibili etc., care se regaseste în marfuri. (< fr. circulant)
cenotaf, CENOTÁF s. n. monument funerar în memoria unui personaj al carui corp a disparut sau se gaseste în alta parte. (< fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
ofsaid, ÓFSAID ~uri n. (la fotbal) Situatie (care se penalizeaza) când un jucator, aflat pe jumatatea de teren a echipei adverse, este pus în posesia mingii în momentul când se gaseste mai aproape de linia portii decât jucatorii din formatia opusa (cu exceptia portarului). /<engl. offside
nemângâiat, NEMÂNGÂIÁ//T ~ta (~ti, ~te) (negativ de la mângâiat) 1) (despre persoane) Care este coplesit de durere; care nu-si gaseste alinare. 3) (despre dureri sufletesti) Care nu poate fi potolit, alinat. /ne- + mângâiat
neastâmpăr, NEASTÂMPĂR n. (negativ de la astâm-par) Stare a celui ce nu-si gaseste astâmpar. ♢ Cu ~ cu nerabdare; agitat. [Sil. ne-as-] /ne- + astâmpar
nativ, NATÍV ~a (~i, ~e) 1) Care apartine cuiva din nastere; înnascut. 2) (despre metale si unele minerale) Care se gaseste în natura în stare pura; care nu este combinat cu alte substante. Aur ~. /<lat. nativus, fr. natif, germ. nativ
muciorniţă, MUCIORNÍŢĂ f. Namol cu miros rau, care se gaseste pe fundul lacurilor si al mlastinilor. /Orig. nec.
mansardat, MANSARDÁ//T ~ta (~ti, ~te) (despre locuinte, încaperi) 1) Care se gaseste la mansarda sau seamana cu o mansarda. 2) Care are mansarda. /<fr. mansardé
lua, A LUÁ iau 1. tranz. 1) A apuca (cu mâna sau cu un instrument) pentru a avea în posesie. ♢ ~ armele a se înarma. ~ (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea banuieli; b) a supraveghea (pe cineva). ~ pasarea din zbor a fi un bun ochitor. ~ alta vorba a schimba subiectul discutiei. ~ foc cu gura a face tot posibilul si imposibilul. ~ jaratic cu mâna altuia a întreprinde o actiune riscanta, folosind în acest scop o alta persoana. 2) A apropia de sine, asezând pe o parte a corpului. ~ în brate. ~ pe genunchi. ~ în cârca. ♢ ~ (pe cineva) în unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etc.) A pune în gura, înghitind. ~ un ceai. ♢ ~ o gustare a servi în fuga o mâncare usoara. ~ masa a sta la masa; a mânca. A nu ~ nici roua în gura a nu mânca absolut nimic. ~ aer a se plimba putin în aer liber. 4) (obiecte de îmbracaminte) A pune pe sine; a îmbraca. 5) (portiuni, cantitati dintr-un lucru) A face sa iasa din interiorul sau. ♢ ~ (cuiva) sânge a face sa curga sânge printr-o incizie, pentru analiza sau în scopul descongestionarii. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etc.) A face sa nu mai fie în posesia (cuiva). ♢ A-i ~ (cuiva) comanda a înlatura (pe cineva) dintr-un post de raspundere. A-i ~ (cuiva) apa de la moara a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i ~ (cuiva) durerea (sau suferinta) a face (pe cineva) sa simta momentan o usurare. A-i ~ (cuiva) viata (sau zilele) a omorî (pe cineva). A-i ~ (cuiva) mintea (sau mintile) a face (pe cineva) sa-si piarda dreapta judecata. A-i ~ (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-si asuma, intrând în stapânire. 8) (sume de bani) A primi în calitate de venit; a încasa. 9) A gasi pentru a duce cu sine. ♢ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai gaseste la locul unde se afla mai înainte. 10) A obtine în schimbul a ceva; a cumpara. ♢ ~ pilda a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri straine) A sustrage, însusindu-si. A-i ~ cuiva banii. ♢ A-i ~ (cuiva) pâinea de la gura a lipsi (pe cineva) de sursa de existenta. 12) (fortificatii, terenuri straine) A pune stapânire (prin forta armata); a cuceri, a ocupa. ~ un oras. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. ~ trenul. 14) (persoane) A trata într-un anumit fel. ~ cu binisorul (pe cineva). ♢ ~ (pe cineva) pe sus a lua cu forta (pe cineva). ~ (pe cineva) pe nepusa masa a ataca (pe cineva) pe neasteptate. 15) (persoane) A primi în familie, stabilind legaturi de rudenie. ~ de nevasta. ~ de barbat. ♢ ~ de suflet (un copil) a înfia. 16) (despre stari fizice sau psihice) A pune stapânire în întregime (pe cineva). A-l ~ frica (pe cineva). ♢ A o ~ din loc a pleca repede (de undeva). A o ~ la fuga a porni în fuga. A-si ~ zborul a porni în zbor. 2. intranz. (despre cai de comunicatie, ape curgatoare) A-si schimba directia (spre)... Râul a luat-o în dreapta. [Sil. lu-a] /<lat. levare
lignină, LIGNÍNĂ f. Substanta organica care se gaseste în tesuturile plantelor lemnoase. [G.-D. ligninei] /<fr. lignine
kaliu, KÁLIU n. Metal alcalin moale, de culoare alba-argintie, foarte reactiv, care în natura se gaseste sub forma de saruri si se întrebuinteaza ca îngrasamânt agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liuî /< germ. Kalium
iris, ÍRIS1 ~uri n. Membrana colorata a ochiului situata între cornee si cristalin (în mijlocul careia se gaseste pupila). /<lat., fr. iris
ipostază, IPOSTÁZ//Ă ~e f. Stare sau situatie în care se gaseste cineva. [Sil. -po-sta-] /<sl. ipostas, ngr. hypostasis
impuritate, IMPURIT//ÁTE ~ati f. 1) Caracter impur; lipsa de puritate. 2) fig. Lipsa de integritate morala; imoralitate. 3) chim. Substanta straina care se gaseste în componenta altei substante. 4) la pl. Substante toxice sau infectioase aflate în mediul înconjurator. /<fr. impureté, lat. impuritas, ~atis
glucoză, GLUCÓZĂ f. Substanta de culoare alba, cristalizata, cu gust dulce, care se gaseste, mai ales, în miere si fructe sau se prepara pe cale industriala, având diverse întrebuintari în industrie si în medicina. /<fr. glucose
globulă, GLOBÚL//Ă ~e f. 1) Corp sferic foarte mic. 2) Particula de forma sferica sau ovala, care se gaseste în diferite lichide organice (sânge, limfa, lapte). ♢ ~ rosie celula sangvina care transporta oxigenul si bioxidul de carbon în organism; hematie; eritrocit. ~ alba celula sangvina care are un rol important în procesul de aparare a organismului; leucocita. /<fr. globule, lat. globulus
edec, EDÉC ~uri n. 1) înv. Parâma cu ajutorul careia se remorca de pe mal un vas împotriva cursului apei. ♢ A fi la ~ul cuiva a depinde cu totul de cineva; a fi la dispozitia cuiva. 2) Cablu de remorcare. 3) Obiect de valoare care se gaseste de multa vreme într-o casa, într-o gospodarie. /<tr. yedek
conţinut, CONŢINÚT ~uri n. 1) Substanta care se gaseste în interiorul unui recipient sau în alt spatiu limitat. ~ul sticlei. 2) filoz. Totalitate a elementelor care constituie esenta lucrurilor; fond. 3) Latura conceptuala a unei lucrari artistice. ~ul cartii. 4) lingv. Planul intern (semantic, conceptual, notional) la unele unitati lingvistice. /v. a contine
context, CONTÉXT ~e n. 1) Parte a unui text în care se gaseste un cuvânt sau o fraza, care determina semnificatia sau valorile acestora. 2) Concurs de împrejurari în care se produce un fenomen; conditie; conjunctura; circumstanta. /<fr. contexte, lat. contextus
colesterol, COLESTERÓL n. Compus organic care se gaseste în structura celulelor animale, mai ales, în sânge, si care, la dereglarea metabolismului, se depune pe peretii vaselor sangvine sau sub forma de calculi. /<fr. cholestérol
citric, CÍTRI//C ~ca (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic care se gaseste, mai ales, în sucul de lamâie si de portocale, având diferite întrebuintari (în industria alimentara, în medicina etc.). ♢ Culturi ~ce familie de arbori si arbusti cu fructe bogate în vitamine, uleiuri eterice etc. (reprezentanti: lamâiul, portocalul, mandarinul etc.). Fructe ~ce fructe ale acestor culturi. /<fr. citrique
cartilaj, CARTILÁJ ~e n. Ţesut conjunctiv, rezistent si elastic, care se gaseste la articulatiile oaselor. /<fr. cartilage
caroten, CAROTÉN n. Pigment rosu-portocaliu care se gaseste în unele tesuturi vegetale si animale. /<fr. carotene, germ. Karotin
cal, CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicata, folosit la tractiune si la calarie. ~ pursânge. ~ sarg. ♢ ~ de bataie a) persoana hartuita de toti; b) problema de care se ocupa multa lume si care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) ~ de posta a fi întrebuintat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din ~ magar a face sa ajunga într-o situatie mai rea de cum a fost. La pastele cailor niciodata. A spune cai verzi pe pereti a povesti lucruri nereale. O fuga (sau o alergatura) de ~ o distanta (destul de) mica. ~ul râios gaseste copacul scortos cine se aseamana, se aduna. ~ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclama. ~ul are patru picioare si tot se poticneste pot gresi si cei destepti. ~ul de dar nu se cauta la dinti (sau în gura) lucrurile primite în dar se iau asa cum sunt, fara sa se mai tina seama de defecte. A cunoaste ca pe un ~ breaz a cunoaste foarte bine pe cineva. Vrei, ~ule, orz? nu e nevoie sa mai întrebi când vrei sa-i faci cuiva bine. 2): ~-de-apa, ~ul-popii, ~ul-dracului libelula. ~-de-mare peste marin având capul asemanator cu cel al calului. 3): ~-putere unitate de masura a puterii egala cu 75 de kilograme forta-metri pe secunda. 4) Aparat de gimnastica pentru sarituri. 5) Piesa la jocul de sah ce reprezinta capul si gâtul acestui animal. /<lat. caballus
argon, ARGÓN n. Gaz nobil, incolor, fara miros, care se gaseste în atmosfera si se foloseste la umplerea becurilor si a tuburilor luminescente. /<fr. argon
argăsitor, ARGĂSIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) si substantival Care argaseste. /a argasi + suf. ~tor
apos, AP//ÓS ~oása (~ósi, ~oáse) 1) Care contine (prea multa) apa. 2) Care seamana cu apa. ♢ Umoare ~oasa lichid care se gaseste între cornee si cristalinul ochiului. /<lat. aquosus
anterior, ANTERI//ÓR ~oára (~óri, ~oáre) si adverbial 1) Care a avut loc înainte; precedent; premergator. 2) Care se gaseste în fata; dinainte. Partea ~oara a corpului. [Sil. -ri-or] /<fr. antérieur, lat. anterior
albumen, ALBUMÉN n. Rezerva nutritiva care se gaseste în semintele unor plante si serveste embrionului ca hrana în timpul germinarii. /<fr., lat. albumen
oseină, OSEÍNĂ f. Substanta proteica care se gaseste în tesuturile osoase. [G.-D. oseinei] /<fr. osséine
pârţag, PÂRŢÁG n. pop. fam. 1) Înclinare spre cearta (determinata de toane); artag. ♢ Artagul îsi gaseste ~ul omul pornit spre cearta întotdeauna da de bucluc. 2) Dispozitie de moment, neasteptata si stranie; moft; naz; capriciu. /pârt + suf. ~ag
plafon, PLAF//ÓN ~oáne n. 1) Suprafata orizontala care formeaza partea superioara a unei încaperi; tavan; pod. 2) Limita superioara care nu poate fi depasita. 3) Înaltime la care se gaseste suprafata inferioara a stratului de nori. /<fr. plafond, germ. Plafond
rost, ROST ~uri n. 1) Destinatie a unui lucru în functie de utilitatea lui; noima; sens. A sti ~ul vietii. 2) Baza rationala care justifica existenta unui lucru sau realizarea unei ac-tiuni; sens. ♢ Fara ~ fara folos; degeaba. A-si avea ~ul a) a fi îndreptatit; b) a avea o anumita destinatie. N-are ~ nu face. Ce ~ are? a) nu are nici o baza rationala; b) la ce foloseste? la ce bun? 3) Situatie în societate. ♢ Om cu ~ om aranjat în viata; gospodar. A-si face un ~ în viata a se aranja. A face ~ de ceva a procura ceva care nu se gaseste usor. 4) Stare de lucruri. ♢ A fi în ~ul lui a fi la locul cuvenit. A nu-si afla ~ a fi cuprins de neastâmpar. A-si pierde ~ul a se pierde cu firea. 5) (la razboiul de tesut) Spatiu (în forma de unghi) format de cele doua plane ale firelor de urzeala, prin care se trece suveica cu batatura. ~ul pânzei. ♢ Sa creasca ~ul mare formula de urare spusa într-o casa unde se lucreaza la razboiul de tesut. 6) Spatiu îngust, lasat între doua elemente ale unei constructii sau ale unui sistem tehnic. 7) înv. Cavitatea dintre maxilarul superior si cel inferior, marginit de buze; gura. ♢ A învata pe de ~ a însusi un text pentru a-l putea reproduce din memorie. A lua la ~ a cere cuiva socoteala pentru cele înfaptuite, certân-du-l. /<lat. rostrum
singuratic, SINGURÁTI//C ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre fiinte) Care traieste singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se gaseste singur; solitar. /singur + suf. ~atic
solanină, SOLANÍNĂ f. Substanta toxica care se gaseste în unele plante solanacee, întrebuintata în medicina. [G.-D. solaninei] /<fr. solanine
solitar, SOLITÁR1 ~a (~i, ~e) 1) Care se gaseste singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se afla în departare; situat departe. Parc ~. 3) (despre fiinte) Care traieste singur; singuratic. /<fr. solitaire, lat. solitarius
stearic, STEÁRI//C ~ci adj. : Acid ~ acid solid, incolor, putin solubil în apa, care se gaseste în grasimile animale si vegetale si este folosit la fabricarea lumânarilor, în cosmetica si farmaceutica. [Sil. ste-a-] /<fr. stéarique
superior, SUPERI//ÓR1 ~oára (~óri, ~oáre) 1) Care se gaseste în partea de sus; situat deasupra. Strat ~. ♢ Membre ~oare mâinile la om. Curs ~ al unei ape curgatoare sector care se afla mai aproape de izvor decât de varsare. 2) Care ocupa treapta cea mai înalta într-o ierarhie; suprem; prim. Calitate ~oara. ♢ Ofiter ~ ofiter cu grad mai înalt decât al capitanului. Animal ~ (sau planta ~oara) animal (sau planta) care se afla pe treapta cea mai avansata a unei evolutii. 3) Care a atins un nivel înalt de evolutie; cu o evolutie avansata. Vegetatie ~oara. 4) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota cunostinte, merite, forta mai mare (în raport cu altii). Spirit ~. [Sil. -ri-or] /<lat. superior, fr. supérieur
ţine, A ŢÍNE tin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau fiinte) A apuca (cu mâna, cu dintii etc.), nelasând sa cada sau sa scape. ~ în mâna un buchet de flori. 2) (obiecte sau fiinte care pot cadea) A face sa nu cada, servind drept suport. ♢ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pamântul (pe cineva) a (nu) trai pe pamânt. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-si gaseste astâmpar (de bucurie sau de nerabdare). 3) (fiinte) A face sa ramâna (într-un anumit loc sau într-o anumita situatie). ♢ ~ sub cheie a face sa stea încuiat. ~ sub straja a tine arestat. ~ la distanta (pe cineva) a nu permite cuiva sa devina familiar. ~ în gazda a avea pe cineva în locuinta ca chirias. 4) (obiecte) A pastra pentru a avea la îndemâna. ♢ ~ la pastrama a face sa îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se misca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lasa în rezerva. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REŢINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREŢINE. ♢ ~ (toata) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întretinerea gospodariei si a familiei. 9) pop. (despre barbati) A avea ca sotie. 10) pop. (marfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propozitie complementara cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Ţin sa va comunic. II (în îmbinari) 1) (sugereaza ideea de comunicare a unei pozitii a corpului sau a partilor lui) ~ mâna ridicata. ♢ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugereaza ideea de traire a unor stari temporare) Frica l-a tinut un moment. 3) (sugereaza ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsa. ♢ A-si ~ gura a nu spune nimic; a tacea. A-si ~ rasuflarea a nu respira. 4) (sugereaza ideea de perpetuare a unei stari de lucruri) ~ cartile în ordine. ♢ ~ minte a nu uita. 5) (sugereaza ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oras. ♢ A (o) ~ numai (sau tot) o fuga a alerga fara întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugereaza ideea de administrare) ~ un hotel. ♢ ~ registrele a face operatii necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile si veniturile. 7) (sugereaza ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugereaza ideea de stapânire temporara) ~ o cetate. 9) (sugereaza ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernanta. 10) (sugereaza ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o suta de lei. III. (în îmbinari substantivale ce redau sensul verbului de acelasi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversatie a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a partini. ~ sarbatoare a sarbatori. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatra tine mult. 2) A fi în dependenta (de ceva). Ţine de alt compartiment. 3) A fi atasat sufleteste. Ţine la frati si surori. 4) A avea o anumita durata; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul tine de doua nopti. ♢ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca sa-i treaca mai usor timpul). 5) A ocupa un anumit spatiu; a se întinde. Cât tine câmpia. /<lat. tenere
vână, VÂNĂ víne f. 1) Vas sangvin prin care sângele circula spre inima; vena. ♢ ~ porta vâna care primeste sângele din organele abdominale si-l duce în ficat. Vine cave cele doua vine care aduc sângele în auriculul drept al inimii. Vine pulmonare vine ce se deschid în auriculul stâng si ale caror ramificatii strabat plamânii. A avea sânge în vine a fi energic, plin de viata. A-i îngheta (sau a i se slei) cuiva sângele în vine a se speria foarte tare; a fi cuprins de frica. 2) pop. (la om si la unele animale) Ţesut carnos contractil care asigura miscarea corpului si a organelor lui; muschi. ♢ Tare de ~ (sau vârtos la ~) înzestrat cu o mare putere fizica; puternic; voinic. Slab de ~ lipsit de putere fizica; slabanog. A fi numai ~ a) a fi musculos; b) a fi foarte iute. 3) mai ales la pl. pop. Parte a piciorului dintre genunchi si glezna; gamba. ♢ A se lasa (sau a sedea) pe vine a sta cu genunchii îndoiti fara a se sprijini de ceva. A i se muia vinele (sau picioarele) cuiva a fi cuprins de slabiciune. Cu coada între vine cuprins de rusine. 4) Masa compacta si continua de substanta minerala sau de roci eruptive aflata în crapaturile scoartei terestre; filon. ~ aurifera. 5) Strat de apa care se gaseste în interiorul solului; pânza subterana de apa. 6) Suvita de lichid. 7) bot. Fiecare dintre ramificatiile vaselor purtatoare de seva pe suprafata unei frunze. [G.-D. vinei] /<lat. vena
xantină, XANTÍNĂ f. Substanta organica azotoasa care se gaseste în tesuturile organismelor vegetale si animale. /< fr. xanthine
xantofilă, XANTOFÍL//Ă ~e f. Pigment galben care se gaseste în plante alaturi de clorofila si de caroten, colorând toamna frunzele în galben-roscat. [G.-D. xantofilei] /<fr. xanthophille
actinot, ACTINÓT s.n. (Geol.) Mineral de culoare verde ca maslina, cu cristale alungite, care se gaseste în unele roci eruptive. [< fr. actinote].
aerenchim, AERENCHÍM s.n. (Bot.) Ţesut parenchimatic prevazut cu mari spatii intercelulare pline cu aer, care se gaseste la plantele acvatice submerse. [Cf. fr. aerenchyme, germ. Aerenchym].
altait, ALTAÍT s.n. (Geol.) Telurura naturala de plumb care se gaseste aproape pura în Altai. [Pron. -ta-it. / < fr. altaïte].
alveolă, ALVEÓLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipti dintii. ♢ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste în plamâni la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine în fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ Locas în care stau semintele în distribuitorul unei semanatori. 4. Intrând format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ Loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ♢ Alveola eoliana = mica adâncitura a solului sapata de vânt în regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se pastreaza ouale. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia "referitor la alveola", "de alveola". [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].
antecală, ANTECÁLĂ s.f. Parte a calei unei nave care se gaseste sub nivelul marii. [< it. antecala].
anteridie, ANTERÍDIE s.f. Organ în care se gaseste anterozoidul. [Gen. -iei. / < fr. anthéridie, cf. lat. anterides].
asimilare, ASIMILÁRE s.f. Actiunea de a asimila; asimilatie. ♢ (Fon.) Asimilare regresiva = fenomen în care elementul asimilator se gaseste dupa elementul asimilat. [< asimila].
autoinfestaţie, AUTOINFESTÁŢIE s.f. Infestare cu forme infectioase ale unui parazit care se gaseste deja în organism. [Gen. -iei. / < auto1- + lat. infestare – a strica].
azulenă, AZULÉNĂ s.f. (Chim.) Hidrocarbura care se gaseste în uleiurile eterice extrase din plante si în unele gudroane, utilizata ca infuzii pentru gargarism. [< germ. Azulen].
bauxită, BAUXÍTĂ s.f. Roca formata în procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate în silicati de aluminiu, care se gaseste în natura sub forma de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Baux – comuna în Franta].
betaină, BETAÍNĂ s.f. (Chim.) Substanta, derivat al glicocolului, care se gaseste în multe plante, în special în sfecla de zahar. [Pron. -ta-i-. / < fr. bétaïne].
bigamie, BIGAMÍE s.f. Situatie în care se gaseste o persoana casatorita legal cu doua persoane în acelasi timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].
carbenă, CARBÉNĂ s. f. compus organic, care se gaseste în asfalturi. (< fr. carbène)
butirină, BUTIRÍNĂ s.f. Substanta grasa care se gaseste în unt, formata din acid butiric si glicerina. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].
catafilă, CATAFÍLĂ s.f. (Bot.) Frunza redusa, de forma unor solzi, care se gaseste pe tulpinile subpamântene sau la exteriorul mugurilor. [< engl. cataphyll, cf. gr. kata – în jos, phyllon – frunza].
cernoziom, CERNOZIÓM s.n. Pamânt negru, deosebit de fertil, care se gaseste mai ales în regiunile de stepa. [Pron. -ziom, pl. -muri. / < rus. cernoziom].
chinină, CHINÍNĂ s.f. Substanta alba cristalizata, foarte amara la gust, care se gaseste în scoarta arborelui chinchina, folosita ca medicament febrifug. [< fr. quinine, cf. it. chinina, sp. quina, quinquina].
cinerar, CINERÁR, -Ă adj. (Liv.) Referitor la cenusa. Urna cinerara = urna în care se gaseste, se pastreaza cenusa unui mort. [Cf. fr. cinéraire, it. cinerario, lat. cinerarius < cinis – cenusa].
caproic, CAPRÓIC adj. acid ~ = acid gras care se gaseste în stare de glicerina în unt si în uleiul de cocos. (< fr. caproïque)
civilizaţie, CIVILIZÁŢIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se gaseste viata sociala, materiala si spirituala a unei formatii sociale sau a unui grup social; stare a vietii sociale, economice si culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultura materiala a unui popor, a unei societati etc. [Gen. -iei, var. civilizatiune s.f. / cf. fr. civilisation].
nui, Nu-i stiu definitia dar nici sensul cuvantului.Acest cuvant nu se gaseste in dictionarul explicativ al dumneavoastra.
cuarţ, CUARŢ s.n. Mineral foarte raspândit în natura, care se gaseste în stare amorfa în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvart s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz].
diaspor, DIASPÓR s.n. Oxid natural hidratat de aluminiu, care se gaseste în zacamintele de bauxita si uneori în rocile metamorfice. [Pron. di-as-. / < fr. diaspore, cf. gr. diaspora – dispersie].
emergenţă, EMERGÉNŢĂ s.f. Iesire a unui corp, a unei substante, a unei radiatii din mediul unde se gaseste. [< fr. émergence].
emulsină, EMULSÍNĂ s.f. Enzima care se gaseste în migdalele amare, în ciuperci etc. [< fr. émulsine].
cambulă, CÁMBULĂ s.f. În general, peste plat din familia pleuronectidae, având corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si în Marea Neagra de unde patrunde în apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta în aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv în marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfânt; germ. Heilbutt, engl. halibut.
ferită, FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se gaseste în stare naturala sub forma de magnetit. 2. Constituent structural al otelului. [< fr. ferrite].
ficocianină, FICOCIANÍNĂ s.f. Pigment albastru care se gaseste la unele alge. [Pron. -ci-a-. / < fr. phycocyanine, cf. gr. phykos – alga, kyanos – albastru].
ficoeritrină, FICOERITRÍNĂ s.f. Pigment rosu care se gaseste în unele alge. [Pron. -co-e-. / < fr. phycoérythrine, cf. gr. phykos – alga, erythros – rosu].
foc, FOC s.n. (Mar.) Pânza triunghiulara care se gaseste la prora unei nave, fiind sustinuta de bompres. [Var. floc s.n. / < fr. foc].
galactoză, GALACTÓZĂ s.f. Substanta organica asemanatoare cu glucoza, care se gaseste în lapte. [< fr. galactose].
gondolă, GONDÓLĂ s.f. 1. Barca lunga încovoiata la prora, care se manevreaza cu o singura vâsla, stând în picioare. 2. Gondola de motor = locasul în care se plaseaza motorul avionului atunci când nu se gaseste în fuzelaj; gondola de dirijabil = nacela. [< it. gondola].
guanidină, GUANIDÍNĂ s.f. Substanta organica solida, care se gaseste în natura în aminoacizi. [Pron. gua-. / < fr. guanidine].
hemiceluloză, HEMICELULÓZĂ s.f. (Biol.) Amestec complex de polizaharide si gume vegetale, care se gaseste, împreuna cu celuloza si lignina, în plante. [< fr. hémicellulose].
histamină, HISTAMÍNĂ s.f. (Biol.) Amina care se gaseste în cornul secarei, în hipofiza etc. si care, în organism, produce efecte fiziologice puternice. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia "histamina". [< fr. histamine].
histonă, HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteina cu proprietati bazice, care se gaseste în nucleul celulelor. [< fr. histone].
nucleozid, NUCLEOZÍD, nucleozíde, s.n. Compus (de ex. guanozina sau adenozina) format dintr-o baza de purina sau pirimidina combinata cu dezoxiriboza sau riboza si care se gaseste în special în acidul dezoxiribonucleic sau acidul ribonucleic. (terminolog. stiintif., pref. nucle(o)- + suf. -oz(a)1 + suf. -id2; cf. engl. nucleoside, fr. nucléoside) [MW, TLF]
ilmenit, ILMENÍT s.n. Oxid natural de fier si de titan, care se gaseste în unele sisturi cristaline. [Cf. fr. ilménite, rus. ilmenit < Ilmen – lac în fosta U.R.S.S.].
independenţă, INDEPENDÉNŢĂ s.f. 1. Stare în care se gaseste un stat, un popor care se bucura de suveranitate nationala; neatârnare. ♦ Stare de neatârnare economica si sociala (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau înclinare de a face sau de a privi ceva în mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. [< fr. indépendance].
inoplasmă, INOPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Protoplasma nediferentiata care se gaseste în sarcoplasma muschiului. [< fr. inoplasme, cf. gr. is, inos – fibra, plasma – formatie].
intraglaciar, INTRAGLACIÁR, -Ă adj. Care se gaseste în masa unui ghetar. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. intraglaciaire].
inulină, INULÍNĂ s.f. (Chim.) Polizaharid al fructozei, care se gaseste în rizomul unor plante. [< fr. inuline].
ipostază, IPOSTÁZĂ s.f. 1. (La Platon) Fiecare dintre cele trei substante spirituale (individul – unul, intelectul si sufletul) care împreuna cu materia constituie lumea inteligibila. ♦ (În teologia crestina) Fiecare entitate a trinitatii. 2. (Gram.) Schimbare a categoriei gramaticale. 3. Stare, situatie în care se gaseste cineva; aspect, înfatisare. [Var. ipostas s.n. / < fr. hypostase, cf. gr. hypostasis – tinere].
lacază, LACÁZĂ s.f. Enzima oxidanta care se gaseste în sfecla, morcovi, fructe etc. [< fr. laccase].
lactoflavină, LACTOFLAVÍNĂ s.f. Vitamina B2, care se gaseste în lapte, oua etc. [< fr. lactoflavine].
lactoglobulină, LACTOGLOBULÍNĂ s.f. Substanta proteica din grupa globulinelor, care se gaseste în lapte. [< fr. lactoglobuline].
lider, LÍDER s.m. (Rar) I. 1. Conducator al unui partid politic sau al unei organizatii burgheze. ♦ (Rar) Dirijor, sef al unei orchestre de jaz. 2. Echipa sau sportiv care se gaseste în fruntea unei competitii. II. (Mar.) Tip de nava conducatoare a unei flotile de nave usoare. [Scris si leader. / < engl. leader].
leucină, LEUCÍNĂ s.f. Aminoacid care se gaseste în splina, în pancreas etc., indispensabil în nutritie. [< fr. leucine].
leucit, LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicatilor, continând aluminiu si potasiu, care se gaseste în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].
lipocrom, LIPOCRÓM s.m. (Biol.) Pigment liposolubil de culoare galbena care se gaseste în tesutul adipos. [< fr. lipochrome, cf. gr. lipos – grasime, chroma – culoare].
litiu, LÍTIU s.n. Metal alcalin alb-argintiu, moale si foarte usor, care se gaseste numai în sarurile unor ape minerale, în tutun sau în sfecla. [Pron. -tiu. / < fr. lithium].
lupulină, LUPULÍNĂ s.f. Pulbere galbena care se gaseste în hamei si care da aroma si amareala berii. [< fr. lupuline].
luteină, LUTEÍNĂ s.f. 1. Materie coloranta galbena, care se gaseste în galbenusul de ou, în sânge, în morcovi etc.; progesteron. 2. Xantofila. [Pron. -te-i-. / < fr. lutéine].
manită, MANÍTĂ s.f. (Chim.) Substanta organica zaharata care se gaseste în rasina de frasin si în unele ciuperci, având actiune laxativa. [< fr. mannite].
megacarioblast, MEGACARIOBLÁST s.n. Celula mare, cu protoplasma hialina si foarte bazofila, ocupata aproape în întregime de nucleu, care se gaseste în maduva osoasa. [Pron. -ri-o-. / < fr. mégacaryoblaste, cf. gr. megas – mare, karyon – nucleu, blastos – vlastar].
meroplancton, MEROPLANCTÓN s.n. (Biol.) Plancton marin care se gaseste în apropierea coastelor. [< fr. méroplancton].
mioglobină, MIOGLOBÍNĂ s.f. (Med.) Pigment de culoare rosie care se gaseste în fibrele musculare si care da culoare muschiului; hemoglobina musculara. [Pron. mi-o-. / < fr. myoglobine].
naufragiat, NAUFRAGIÁT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. // s.m. si f. Cel care se gaseste pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron. na-u-fra-gi-at. / < naufragia].
neurină, NEURÍNĂ s.f. Substanta toxica de natura organica, care se gaseste în materiile intrate în putrefactie. [Var. nevrina s.f. / < fr. neurine].
nicotină, NICOTÍNĂ s.f. Substanta alcaloida toxica, incolora si uleioasa, care se gaseste în tutun. [< fr. nicotine, cf. J. Nicot – diplomat francez din sec. XVI care importa tutunul în Franta].
nucleoproteină, NUCLEOPROTEÍNĂ s.f. Substanta care se gaseste în nucleele celulelor, în plasma celulara si în unele secretii ale organismelor animale; nucleoproteida. [Pron. -cle-o-pro-te-i-. / < fr. nucléoprotéine].
ocular, OCULÁR, -Ă adj. Referitor la ochi, al ochiului. ♢ Martor ocular = persoana care poate depune marturie pentru fapte pe care le-a vazut petrecându-se sub ochii sai; distanta oculara = distanta dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentila a unei lunete, a unui microscop etc. care este asezata în partea unde se gaseste ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].
operator, OPERATÓR, -OÁRE s.m. si f. 1. Persoana calificata care supravegheaza functionarea unui aparat sau a unei masini. 2. Care opereaza; chirurg. 3. Cel care mânuieste aparatul de filmat la fotografiere sau la proiectare. // s.m. 1. Simbol folosit în operatiile matematice (numere, functii, vectori etc.), care se gaseste indicat în dreapta. 2. Organ al unui calculator care efectueaza operatii aritmetice sau logice. 3. (Biol.) Element genetic care controleaza actiunea a doua sau a mai multor gene structurale legate de-a lungul unui cromozom; gena operatorie. 4. (Mat.) Functie, aplicatie. ♦ Functie al carei argument este constituit din alta functie. ♦ (Log.) Conectiv. [Cf. fr. opérateur, lat. operator – care actioneaza asupra cuiva].
osmiu, ÓSMIU s.n. Metal alb si foarte dur, care se gaseste în natura împreuna cu platina. [Pron. -miu. / < fr. osmium].
pectic, PÉCTIC, -Ă adj. (Despre substante organice) Care contine pectina, care se gaseste în membranele vegetale. [< fr. pectique, cf. gr. pektikos].
pentan, PENTÁN s.m. Hidrocarbura din seria parafinelor, care se gaseste în gazele de sonda si în fractiunile usoare ramase de la distilarea titeiului. [< fr. pentane].
perinefretic, PERINEFRÉTIC, -Ă adj. Situat în jurul unui rinichi, care se gaseste în regiunea rinichilor. [Var. perinefritic, -a adj. / cf. fr. périnéphrétique].
pigment, PIGMÉNT s.m. 1. Substanta care se gaseste în celulele pielii si în unele tesuturi, carora le da o anumita culoare. ♢ Pigmenti biliari = pigmenti care sunt produsi în organismul animal si se gasesc localizati în vezica biliara. 2. Substanta coloranta, de obicei minerala, pulverizata, folosita ca vopsea în amestec cu un ulei sicativ. [< fr. pigment, cf. lat. pigmentum].
piridină, PIRIDÍNĂ s.f. Substanta organica lichida, fara culoare si cu miros neplacut, care se gaseste în uleiul de oase si în gudron. [< fr. pyridine].
plafon, PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifra-limita peste care nu se poate trece, care nu poate fi depasita (în operatii financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Înaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ♦ Înaltime la care se gaseste un strat de nori (partea inferioara). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].
bucolic, BUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viata de la tara; idilic, pastoral. 2. (despre cezura) care se gaseste dupa al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; egloga, idila. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)
poloniu, POLÓNIU s.n. Element radioactiv care se gaseste în pehblenda. [Pron. -niu, var. polonium s.n. / cf. fr. polonium, germ. Polonium].
brut, BRUT, -Ă adj. 1. care se gaseste în stare naturala, neprelucrat, înca netransformat într-un produs finit. 2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)
propilenă, PROPILÉNĂ s.f. Olefina inferioara care se gaseste în gazele de cracare izolate din petrol; propena. [< fr. propylène].
purpură, PÚRPURĂ s.f. 1. Materie coloranta de un rosu-închis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. (Culoare) rosu-închis. ♢ Purpura retiniana = substanta fotosensibila de culoare rosie, care se gaseste în celulele cu bastonas de pe retina. 3. Stofa plusata vopsita cu purpura. ♦ Haina regeasca, imperiala facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. ♦ (Fig.) Demnitatea de împarat sau de consul în vechea Roma; (mai târziu) demnitatea suveranilor si a cardinalilor. 4. Eruptie de pete rosii pe piele si mucoase datorita unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].
rafinoză, RAFINÓZĂ s.f. Trizaharida, formata din galactoza, fructoza si glucoza, care se gaseste în sfecla de zahar. [< fr. raffinose].
reniu, RÉNIU s.n. Metal foarte rar, asemanator cu platina, care se gaseste în natura în cantitati foarte mici. [Pron. -niu, var. renium s.n. / < fr. rhénium, cf. germ. Rhenium].
nu, Nu cred in originea ungureasca "hatar" a cuvintului "hotar" se pare ca orinea e foarte veche ( mii de ani) radacina se regaseste in indo-european, in sanscrita ca "hotra" ministrul care hotara ceremonia de sacrificii, trecerea "hotarului" spre lumea cealalta...deasemenea exista vechiul cuvint "hat" cu aproape aceeasi semnificatie si probabil, ungurii, venind tirziu in aceste locuri, care aveau nume impamintenite , pentru cele necesare... Aceeasi situatie e si pentru cuvintul "plug" caruia i se considera fals,origine slava,este radacina veche indo-europeana, se regaseste si in vechea engleza...
nu, Nu cred în originea ungureasca (hatar) a cuvîntului hotar. Se pare ca originea e foarte veche (mii de ani); radacina se regaseste în indo-europeana, în sanscrita (hotra – ministrul care hotara ceremonia de sacrificii, trecerea "hotarului" spre lumea cealalta); de asemenea, exista vechiul cuvînt hat, cu aproape aceeasi semnificatie, si probabil ungurii, venind tîrziu în aceste locuri, care aveau nume împamîntenite pentru cele necesare... [au împrumutat cuvîntul românesc hat. – completare CM] Aceeasi situatie e si pentru cuvîntul plug, caruia i se considera fals origine slava: este o radacina veche indo-europeana, se regaseste si în vechea engleza (plough). Întîmplarea face ca ma cheama chiar Hotar...
botulinic, BOTULÍNIC, -Ă adj. referitor la botulism. o bacil ~ = bacil care se gaseste în carnea sau fructele conservate si în nutretul însilozat. (< fr. botulinique)
scatol, SCATÓL s.n. Substanta produsa prin descompunerea albuminoidelor, care se gaseste în fecale. [< fr. scatol, cf. gr. skor – excrement].
sebastă, SEBÁSTĂ s.f. Peste ghimpos care se gaseste în golful Gasconiei si în Marea Mediterana. [< fr. sébaste].
serumglobulină, SERUMGLOBULÍNĂ s.f. Globulina care se gaseste în plasma sanguina. [< fr. sérum-globuline].
singenetic, SINGENÉTIC, -Ă adj. (Despre minerale) Format în acelasi timp cu roca în care se gaseste. [Cf. germ. syngenetisch].
spermatoblast, SPERMATOBLÁST s.n. Celula sexuala primordiala, care se gaseste în tuburile seminifere ale testiculului. [< fr. spermatoblaste, cf. gr. sperma – samânta, blastos – vlastar].
sporogon, SPOROGÓN s.m. Reproducator cu spori, care se gaseste, de exemplu, la muschiul-de-pamânt. [< fr. sporogone, cf. gr. spora – samânta, gonos – nastere].
tabular, TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o lista etc. ♢ Diferenta tabulara = adaosul pe care-l primeste logaritmul unui numar de patru cifre când acest numar creste cu o unitate. 2. (Despre relief) În forma de masa; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se gaseste în forma de placi. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masa].
tabular, TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o lista etc. ♢ Diferenta tabulara = adaosul pe care-l primeste logaritmul unui numar de patru cifre când acest numar creste cu o unitate. 2. (Despre relief) În forma de masa; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se gaseste în forma de placi. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masa].
tiofen, TIOFÉN s.n. (Chim.) Substanta organica, cu însusiri asemanatoare benzenului, care se gaseste în gudroanele de la distilarea carbunilor de pamânt. [< fr. thiophène, it. tiofene].
travertin, TRAVERTÍN s.n. Tuf calcaros care se gaseste în împrejurimile orasului Tivoli (Italia) si care se poate lustrui ca marmura. [Cf. it. travertino, fr. travertin].
uniseriat, UNISERIÁT, -Ă adj. (Bot.) Care se gaseste, este asezat pe acelasi rând. [Pron. -ri-at. / cf. fr. unisérié].
glucoză, glucóza s.f. Monozaharida de culoare alba, cristalizata, dulce, care se gaseste în miere, în fructe, în compozitia glucidelor. (< fr. glucose)
glutamic, glutámic adj. Acid ~ = aminoacid care se gaseste în melasa din sfecla, în muschi, tesuturi organice etc., folosit în medicina ca tonic al sistemului nervos central. (< fr. glutamique)
xantofilă, XANTOFÍLĂ s.f. Pigment galben care se gaseste în galbenusul de ou, în bacterii, în alge si în petalele florilor galbene; lutrina. [< fr. xantophylle, cf. gr. xanthos – galben, phyllon – frunza}.
zimază, ZIMÁZĂ s.f. Enzima care se gaseste în drojdia de bere si care transforma zaharul în alcool si în bioxid de carbon. [< fr. zymase].
zeină, ZEÍNĂ s.f. Proteina care se gaseste în boabele de porumb. [Pron. ze-i-. / < fr. zéine].
xiloză, XILÓZĂ s.f. Monozaharida care se gaseste în lemn, paie etc. [< fr. xylose].
xilan, XILÁN s.n. Polizaharida care se gaseste, alaturi de celuloza, în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. [< fr. xylane, germ. Xylan].
xantină, XANTÍNĂ s.f. Produs organic care se gaseste în urina, în sânge, în ceai, cafea etc. [< fr. xanthine, cf. gr. xanthos – galben].
vitelină, VITELÍNĂ s.f. Substanta albuminoida care se gaseste în galbenusul de ou. [< fr. vitelline].
anteridie, ANTERÍDIE s. f. organ, receptacul în care se gaseste anterozoidul. (< fr. anthéridie)
albumen, ALBUMÉN s.n. Substanta nutritiva care se gaseste în semintele unor plante si care hraneste embrionul în timpul germinatiei. [Pl. -ne. / < fr. albumen, cf. lat. albumen – albus].
aleuronă, ALEURÓNĂ s.f. Substanta proteica de rezerva care se gaseste în semintele unor plante (cotiledoanele leguminoaselor, albumenul cerealelor etc.). [< fr. aleurone].
nu, Nu este neologism.Nu se regaseste in DN
anortit, ANORTÍT s.n. Varietate de plagioclaz, care se gaseste în anumite roci eruptive. [Pl. -turi, -te. / < germ. Anorthit].
anticipare, ANTICIPÁRE s.f. Faptul de a anticipa. ♦ Pronuntare anticipata a unui sunet care se gaseste într-o silaba urmatoare; anticipatie. [< anticipa].
antipodal, ANTIPODÁL, -Ă adj. (Rar) Care se gaseste la antipozi. [Cf. fr. antipodal].
antocian, ANTOCIÁN s.n. Colorant solubil în apa, rosu, albastru sau violet, care se gaseste în frunze, petale si fructe. [Pron. -ci-an. / < fr. anthocyane, cf. gr. anthos – floare, cyanos – albastru].
anus, ÁNUS s.n. Orificiu care se gaseste la extremitatea rectului. [Pl. -suri. / < fr., lat. anus].
apogeu, APOGÉU s.n. 1. (op. p e r i g e u) Punctul de pe orbita unui astru care se gaseste la cea mai mare distanta de Pamânt. 2. (Fig.) Cel mai înalt punct al evolutiei unui fenomen, a unei situatii etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogée, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pamânt].
arginază, ARGINÁZĂ s.f. Enzima solubila care se gaseste în cantitate mare în ficatul mamiferelor. [< fr. arginase].
vacanţă, VACÁNŢĂ s.f. 1. Situatie în care se gaseste un loc, o functie etc. care nu este ocupata de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihna acordat elevilor si studentilor pe un anumit interval. 3. Concediu de odihna. [< fr. vaccance, it. vacanza].
vanadiu, VANÁDIU s.n. Metal dur, care nu se gaseste liber în natura si care se foloseste la pregatirea otelurilor foarte tari. [Pron. -diu. / < fr. vanadium].
benzopirină, BENZOPIRÍNĂ s.f. Substanta gudronata care se gaseste în fumul de tigara. [< fr. benzopirine].
bigam, BIGÁM, -Ă adj., s.m. si f. (Cel) care se gaseste în situatia de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de doua ori, gr. gamos – casatorie].
bipolar, BIPOLÁR, -Ă adj. Care are doi poli. ♦ (Despre aparate, masini) Care are doi poli magnetici principali. ♦ (Despre unele organisme marine) Care se gaseste simultan la cei doi poli si în zonele temperate ale celor doua emisfere. [Cf. fr. bipolaire].
botulinic, BOTULÍNIC adj.m. Bacil botulinic = bacil care se gaseste în carnea sau fructele conservate si în nutretul însilozat. [< fr. bothulinique].
butiric, BUTÍRIC adj.m. Acid butiric = acid organic care se gaseste mai ales în grasimile animale. [< fr. butyrique].
carbenă, CARBÉNĂ s.f. (Chim.) Compus organic care se gaseste în asfalturi. [< fr. carbènes].
carbon, CARBÓN s.n. Metaloid tetravalent care se gaseste în natura sub forma de grafit, în carbunii de pamânt etc. ♢ Hârtie carbon = hârtie având pe una dintre fete un strat subtire de substanta colorata, care permite copierea unui text, a unui desen etc. pe mai multe foi. [< fr. carbone, cf. lat. carbo – carbune].
cartier, CARTIÉR s.n. 1. Diviziune sau parte a unui oras care are un caracter specific, propriu; populatia acestei parti a orasului. 2. (Mil.) Comandamentul unei mari unitati militare; loc unde se gaseste acest comandament. ♦ Loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. (Herald.) Fiecare dintre diviziunile unui scut împartit în patru (sau mai multe) parti. [Pron. -ti-er. / < fr. quartier, cf. germ. Quartier].
caroten, CAROTÉN s.n. Carbura de hidrogen, constituind o materie colorata galbena sau rosie, care se gaseste în diferite tesuturi vegetale (mai ales morcovi) si animale; carotina. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov].
cartilaj, CARTILÁJ s.n. Ţesut conjunctiv rezistent si elastic, care se gaseste de obicei la extremitatile oaselor; zgârci. [Var. cartilagiu s.n. / < fr. cartilage, cf. lat. cartilago].
cefalină, CEFALÍNĂ s.f. (Biol.) Substanta, continând acizi grasi, acid fosforic, gliceroli si aminoalcooli, care se gaseste în tesutul nervos cerebral si în galbenusul de ou. [< fr. céphaline].
cefalorahidian, CEFALORAHIDIÁN, -Ă adj. Referitor la creier si la maduva spinarii. ♢ Lichid cefalorahidian = lichid care se gaseste în cavitatile creierului si ale maduvei spinarii. [Pron. -di-an. / < fr. céphalo-rachidien].
cenotaf, CENOTÁF s.n. Monument funerar construit în memoria unui personaj al carui corp a disparut sau se gaseste în alta parte. [Pl. -fe. / < fr. cénotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormânt].
cheratină, CHERATÍNĂ s.f. Substanta proteica solida, care se gaseste în epiderma, în par, în unghii etc. [< fr. kératine].
citric, CÍTRIC, -Ă adj. Care contine acid citric. ♢ Acid citric = acid organic care se gaseste în fructe si mai ales în sucul de lamâie; fructe citrice (si s.n.) = fructe care contin în sucul lor acid citric. [< fr. citrique].
clorofilă, CLOROFÍLĂ s.f. Pigment natural de culoare verde, care se gaseste în celulele unor plante si care, sub actiunea razelor solare, absoarbe din aer bioxidul de carbon necesar plantei. [< fr. chlorophylle, cf. gr. chloros – verde, phyllon – frunza].
cloroplast, CLOROPLÁST s.n. Corpuscul de culoare verde care se gaseste în citoplasma, având un rol esential în procesul de fotosinteza. [< fr. chloroplaste].
comandament, COMANDAMÉNT s.n. 1. Autoritate, putere, organ de comanda (la o mare unitate); loc unde se gaseste acest organ. 2. (Fig.) Sentinta, precept, norma, regula. 3. Comandament prealabil = act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecatoresc, începe executarea imobiliara, somând pe debitor sa plateasca datoria. [Cf. fr. commandement, it. comandamento].
corigenţă, CORIGÉNŢĂ s.f. Situatia în care se gaseste un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijenta s.f. / < corigent].
cornee, CORNÉE s.f. Membrana transparenta care se gaseste în partea de dinainte a ochiului. [Pron. -ne-e. / < fr. cornée, cf. lat. (tunica) cornea].
cotiledon, COTILEDÓN s.n. 1. Frunzulita cu rezerve nutritive care se gaseste în embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotylédon, cf. gr. kotyledon – cavitate].
disjunctiv, DISJUNCTÍV, -Ă adj. Care desparte, separa; care deosebeste; (gram.) care marcheaza o opozitie între idei, unind totusi cuvintele între ele. ♢ Propozitie disjunctiva (si s.f.) = propozitie coordonata care se gaseste într-un raport de excludere fata de coordonata ei; conjunctie disjunctiva = conjunctie care introduce o propozitie desjunctiva. ♦ (Log.; despre judecati) In care se admit cu privire la acelasi subiect note care se exclud între ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif].
dispers, DISPÉRS, -Ă adj. (Chim.) Sistem dispers = amestec eterogen de mai multe substante, dintre care cel putin una se gaseste sub forma de particule foarte fine. [< lat. dispersus].
ducat, DUCÁT s.n. Ţinut care se gaseste sub stapânirea unui duce. // s.m. Veche moneda italiana de aur sau de argint, raspândita si în alte tari din Europa. [Pl. (s.m.) -ati. / < it. ducato, lat.t. ducatus].
endolimfă, ENDOLÍMFĂ s.f. Lichid care se gaseste în labirintul urechii interne. [< fr. endolymphe, cf. gr. endon – înauntru, lympha – apa].
argăsi, argasí (argasésc, argasít), vb. – A prelucra pieile si blanurile, a tabaci. – Mr. argases, argasire. Ngr. ἀργάζω, aorist ἄργασα (DAR), cf. bg. argasvam. – Der. argasar, s.m. (argasitor); argasarie, s.f. (actiunea de a argasi); argasarita, s.f. (argasitoare); argaseala, s.f. (substanta de argasit); argasitor, adj. (care argaseste).
ergosterol, ERGOSTERÓL s.n. Sterol care se gaseste în tesuturile animale si vegetale; ergosterina. [< fr. ergostérol].
eritropsină, ERITROPSÍNĂ s.f. Pigment rosu care se gaseste în celulele din retina. [< fr. érythropsine].
etan, ETÁN s.n. Gaz incolor si inodor care se gaseste în gazele de sonda. [< fr. éthane].
excentric, EXCÉNTRIC, -Ă adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se gaseste în centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobisnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ si a carui axa nu este în centru, servind la transformarea miscarii circulare în miscare rectilinie si invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afara de, centrum – centru].
înhotărât, înhotarât, -a, adj. (înv.) care se gaseste la margine, la hotar, marginit, megiesit, limitrof.
lucruri, lucruri : nu il gaseste ;trebuie dezv motorul de cautare pt ca cuv lucru il gaseste ; Asta am observat ca se intampla destul de des : pt plural sau forma diminutiva a cuvantului nu este gasita la cautare
flotant, FLOTÁNT, -Ă adj. Care pluteste; plutitor. // s.m. si f. Persoana care se gaseste în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr. flottant].
formic, FÓRMIC, -Ă adj. Acid formic = acid corosiv care se gaseste în stare naturala în corpul furnicilor; aldehida formica = formaldehida. [< fr. formique].
fosfatidă, FOSFATÍDĂ s.f. Substanta din clasa lipidelor, care contine în molecula sa fosfor si care se gaseste mai ales în tesutul nervos. [< fr. phosphatide].
fosfor, FÓSFOR s.n. Element chimic otravitor, inflamabil, care nu se gaseste liber în natura. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumina, phoros – purtator].
fucoxantină, FUCOXANTÍNĂ s.f. Pigment de culoare bruna, care se gaseste în unele alge. [< fr. fucoxanthine, cf. lat. fucus – gen de alga, gr. xhanthos – galben].
juguitoriu, juguitóriu s.m. (înv.) cel care se gaseste sub jug, subjugat, rob.
glicogen, GLICOGÉN s.n. Substanta organica având compozitia amidonului, care se gaseste în ficat. [< fr. glycogène, cf. gr. glykys – dulce, gennan – a produce].
glob, GLOB s.n. 1. Corp sferic, corp în forma de sfera. ♢ Glob ocular = parte a ochiului care se gaseste în orbita. ♦ Corp sferic, de sticla sau de portelan, care protejeaza o lampa sau un bec. 2. Corp ceresc de forma rotunda. ♦ Pamântul. [Pl. -buri, (s.m.) -bi. / < lat. globus, cf. fr. globe, it. globo].
glucoză, GLUCÓZĂ s.f. Substanta organica dulce, alba si cristalizata, care se gaseste în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce].
glutamină, GLUTAMÍNĂ s.f. Substanta care se gaseste în plante, în unele tesuturi si în sânge, obtinându-se prin hidroliza proteinelor. [< fr. glutamine].
habitat, HABITÁT s.n. (Biol.) Teritoriu locuit de un individ, de o specie ori de un grup de indivizi sau specii, în cadrul caruia populatia respectiva gaseste o complexitate uniforma de conditii de viata, adaptându-se acestora; biotop. [Pl. -te, -turi. / < fr. habitat].
hafniu, HÁFNIU s.n. Metal rar, dur si cu temperatura de topire foarte ridicata, care se gaseste în natura alaturi de zirconiu. [Pron. -niu. / cf. fr. hafnium, germ. Hafnium < Hafnia – numele latin al orasului Copenhaga].
heptemimer, HEPTEMIMÉR, -Ă adj. (Despre cezura) Care se gaseste dupa a saptea jumatate de picior. [< fr. hepthémimère].
azil, azíl (azíluri), s.n. – Loc unde cineva gaseste ocrotire, adapost, refugiu. Fr. asile.
pamant, Pamant provenit din cenusa vulcanica. Se imparte in doua subtipuri: a. Bentonita sodica, are puternice proprietati de absorbtie a apei, putand absoarbe o cantitate de apa de cateva ori mai mare decat masa proprie in stare uscata, marindu-si in acelasti timp volumul in mod corespunzator, isis gaseste diferite utilizari in constructii; b. Bentonita calcica, fara proprietati de absorbtie a apei, are utilizari in industria farmaceutica.
indiu, ÍNDIU s.n. Metal alb-argintiu, maleabil, care se gaseste în blenda. [Pron. -diu, var. indium s.n. / < fr. indium].
întruchipează, întruchipeaza nu il gaseste , nu returneaza nimic; motorul de cautare tr imbunatatit pt ca pe intruchipa il gaseste ; pba asta este destul de frecventa ; mi s-a intamplat destul de des ; cautarea dupa radacina , dupa cuv de baza , primele 5,6litere etc ,ma intelegeti voi ; sau gasiti voi o solutie ; cu respect bacrizyahoo.com p.s. mi-e lene sa ma loghez
nimeritor, nimeritór, nimeritoáre, adj. (înv.) 1. care gaseste, care descopera; iscusit, priceput. 2. care nimereste la tinta.
intraglandular, INTRAGLANDULÁR, -Ă adj. Care se gaseste sau se petrece în glande. [Et. incerta].
disjunctiv, DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se afla într–un raport de disjunctie. ♢ propozitie disjunctiva (si s. f.) = propozitie coordonata care se gaseste într–un raport de excludere fata de coordonata ei; conjunctie disjunctiva = conjunctie care leaga propozitii disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus)
iehova, Iehova, s.m. 1. Forma româneasca a Numelui personal al lui Dumnezeu ce se gaseste în Scripturile ebraice (Vechiul Testament) ca YHWH (tetragrama) si apare de aproximativ 7000 de ori în textul Scripturilor ebraice. Acesta a fost înlocuit în multe dintre Bibliile românesti actuale cu termeni ca DOMNUL si Dumnezeu.
lecitină, LECITÍNĂ s.f. Lipida fosforata care se gaseste în galbenusul de ou, în tesutul nervos etc. [< fr. lécithine, cf. gr. lekithos – galbenus de ou].
legendă, LEGÉNDĂ s.f. 1. Povestire cu caracter fantastic sau miraculos, transmisa în special pe cale orala si bazata pe un fond istoric sau pe o închipuire mistica. ♦ Piesa instrumentala cu caracter narativ. 2. (Rar) Inscriptie (pe o moneda, pe o medalie). 3. Explicatie data semnelor conventionale de pe o harta, de pe un plan etc. ♦ Text care se gaseste sub un desen, sub o gravura, sub o schema etc. [< fr. légende, cf. it., lat. legenda – ceea ce trebuie citit].
malic, MÁLIC adj.m. Acid malic = acid care se gaseste în anumite fructe în stare libera sau sub forma de saruri. [< fr. malique, cf. lat. malum – mar].
melanit, MELANÍT s.n. (Geol.) Granat de culoare neagra, care se gaseste în rocile eruptive alcaline. [< fr. mélanite].
medular, MEDULÁR, -Ă adj. Referitor la maduva spinarii, care formeaza maduva. ♢ Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale, unde se gaseste maduva spinarii. [Cf. fr. médullaire < lat. medulla – maduva].
microelement, MICROELEMÉNT s.n. Element chimic care se gaseste în cantitati foarte mici în sol sau în organismele vii. [< fr. micro-élément].
autoinfestaţie, AUTOINFESTÁŢIE s. f. infestare cu forme infectioase ale unui parazit care se gaseste deja în organism. (< auto1- + infestatie)
miogen, MIOGÉN s.n. Proteina care se gaseste în tesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myogène].
miozină, MIOZÍNĂ s.f. Substanta albuminoida care se gaseste în tesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myosine, cf. gr. mys – muschi].
hold, HOLDÃ, s.f. 1. Câmpul pe care este cultivat grâul, sau alte cereale, care se gãseste aproape in faza de coacere si de a fi secerat.
mucină, MUCÍNĂ s.f. (Biol.) Substanta transparenta semifluida, care se gaseste în mucusul gastric, în saliva etc. [< fr. mucine].
nativ, NATÍV, -Ă adj. 1. Înnascut; natural. 2. (Despre elemente chimice) Care se gaseste (liber) în natura, necombinat cu alte substante; pur. [Cf. fr. natif, lat. nativus].
nişă, NÍSĂ s.f. 1. Firida. ♦ Intrând amenajat într-un perete, unde se poate aseza o mobila, se poate adaposti ceva etc. 2. (Geol.) Forma de relief cu aspect de firida, creata prin eroziune la baza unei faleze, în jurul unui izvor, în malul concav al unui meandru etc. 3. Dulap cu pereti de sticla legat de un cos de evacuare, folosit în laboratoare împotriva gazelor vatamatoare. 4. (Anat.) Mic spatiu în forma de intrând. 5. (Biol.) Regiune în care un organism sau o populatie gaseste cele mai bune conditii pentru a supravietui si a se reproduce. [< fr. niche, cf. it. nicchia – cochilie].
nucleol, NUCLEÓL s.m. Corpuscul care se gaseste în nucleul celulelor. [Pron. -cle-ol. / < fr. nucléole].
secovişte, secóviste, secóvisti, s.f. (reg.) vad în care se gaseste un ochi adânc.
oleic, OLÉIC, -Ă adj. Care provine din grasimi sau din uleiuri naturale. ♢ Acid oleic = acid gras, lichid, care se gaseste în numeroasele grasimi naturale si uleiuri. [Pron. -le-ic. / < fr. oléique].
oleină, OLEÍNĂ s.f. 1. Substanta lichida care se gaseste în uleiuri si în grasimile animale si vegetale si care rezulta din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. Acid oleic tehnic, obtinut la scindarea grasimilor prin hidroliza. [Pron. -le-i-. / < fr. oléine].
oligoelement, OLIGOELEMÉNT s.n. (Biol.) Element chimic care se gaseste în cantitati foarte mici în organismele vii, având un rol catalitic. [< fr. oligo-élément].
smolărie, smolaríe s.f. (înv.) loc unde se gaseste sau se fabrica smoala.
cald, cald (cálda), adj. – Care se gaseste la o temperatura relativ înalta, calduros. – Mr. caldu, megl. cald, istr. cǫd. Lat. caldus (Puscariu 258; REW 1506; Candrea-Dens., 228; DAR); cf. it., sp., port. caldo (în sp., cu semantism schimbat), prov., cat. cald, fr. chaud. – Der. încalzi, vb. (a aprinde; a înflacara); încalzitor, adj. (aparat încalzire). Pentru încalzi (mr. ancaldzascu, megl. ancalzǫs), Puscariu 808 propune o baza lat. de tipul •incaldῑre, care a rezultat din contaminarea lui incalesco cu caldus. Ipoteza este posibila, dar nu pare necesara, deoarece der. se explica suficient în interiorul limbii rom., cf. mult › înmulti, verde › înverzi, etc. Cf. caldura, calîi, scalda.
oseină, OSEÍNĂ s.f. (Biol.) Proteina care se gaseste în oase, în piele si în cartilaje. [Pron. -se-i-. / < fr. osséine].
oxigen, OXIGÉN s.n. Corp simplu, gazos, inodor si incolor, care se gaseste în proportie de aproximativ o cincime în atmosfera. [< fr. oxygène, cf. gr. oxys – acid, gennan – a naste].
ozon, OZÓN s.n. Forma alotropica a oxigenului, prezentata ca un gaz albastrui cu miros puternic, care se gaseste în atmosfera sau se obtine prin descarcari electrice în aer. [< fr. ozone, cf. gr. ozein – a avea miros].
străpune, strapúne, strapún, vb. III (înv.) 1. a misca, a scoate din locul în care se gaseste si a aseza în alt loc; a deplasa, a muta, a stramuta, a disloca. 2. a transforma.
pectină, PECTÍNĂ s.f. Substanta organica vegetala care se gaseste în fructe si care, amestecata cu apa, ia forma unei gelatine; pectoza. [< fr. pectine].
perigeu, PERIGÉU s.n. Punctul cel mai apropiat de Pamânt de pe orbita unui astru sau a unui satelit artificial; timpul în care astrul sau satelitul respectiv se gaseste în acest punct. [Pron. -geu. / < fr. périgée, cf. gr. perigeios < peri – împrejur, ge – pamânt].
perilimfă, PERILÍMFĂ s.f. Lichid care se gaseste între labirintul osos si cel membranos al urechii. [< fr. périlymphe, cf. gr. peri – împrejur, lympha – apa].
piaţă, PIÁŢĂ s.f. I. 1. Loc, spatiu întins, descoperit, unde se întâlnesc si se întretaie mai multe strazi într-un oras. 2. Loc unde se vând si se cumpara marfuri cu amanuntul (mai ales alimente); târg. II. Categorie economica a productiei de marfuri în care îsi gaseste expresie totalitatea actelor de vânzare-cumparare privita în unitate organica cu relatiile pe care le genereaza si în conexiune cu spatiul în care se desfasoara. [Pron. pia-ta, pl. piete. / < it. piazza].
piperină, PIPERÍNĂ s.f. Alcaloid care se gaseste în piper. [< fr. pipérine].
piroxen, PIROXÉN s.m. Silicat de magneziu, de fier si de calciu, care se gaseste în diverse roci. [< fr. pyroxène].
plus, PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumita cantitate; prisos. 2. Semn grafic în forma de cruce, care simbolizeaza adunarea unor marimi între care se gaseste sau, atunci când se afla înaintea unei marimi, arata caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicând sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia "mai mult", "plural", "de mai multe ori", "peste", "pe deasupra". [< lat., fr. it. plus].
cuvântul, Cuvântul se gaseste în articolul 1300 din Codul civil aflat la aceasta data în vigoare si nu este explicat de nici un dictionar. Consultati un jurist!
porfirină, PORFIRÍNĂ s.f. Substanta care se gaseste în hemoglobina si în clorofila. [< fr. porphyrine].
poziţie, POZÍŢIE s.f. 1. Loc al unei persoane sau al unui obiect în raport cu ceva; loc unde se gaseste ceva. ♦ Felul, situatia în care sunt asezate, plasate o persoana, un lucru etc. 2. Loc ocupat de un luptator sau de o unitate pe câmpul de bataie. ♦ (Muz.) Loc al unei note pe portativ. 2. Situatie; (spec.) situatie sociala, rang. [Gen. -iei, var. pozitiune s.f. / cf. fr. position, lat. positio].
şuteu, sutéu, sutéi, s.m. si sutéie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; înv.) brutar. 2. (s.n.) anexa într-o gospodarie (care serveste ca bucatarie, în care se gaseste cuptorul de copt pâine sau velnita). 3. (s.n.; în forma: sâtau) vas în care se pune cânepa toarsa. 4. (s.n.; în forma: sutau) leasa de nuiele pe care se usuca sau se afuma fructele.
regresiv, REGRESÍV, -Ă adj. (op. p r o g r e s i v) Care merge, care da înapoi; opus, contra progresului. ♦ Miscare regresiva = miscare în directia inversa celei normale; derivare regresiva = mod de formare a unui cuvânt nou prin suprimarea unui afix de la un cuvânt vechi; asimilare regresiva = fenomen în care elementul asimilator se gaseste dupa elementul asimilat. [Cf. fr. régressif].
reticulină, RETICULÍNĂ s.f. Substanta organica albuminoida, care contine fosfor si care se gaseste în tesutul conjunctiv reticulat. [< fr. réticuline].
riboză, RIBÓZĂ s.f. Monozaharida care se gaseste în molecula acizilor ribonucleici. [< fr. ribose].
scandiu, SCÁNDIU s.n. Element chimic, metal din grupa pamânturilor rare care se gaseste în natura sub forma de oxid. [Pron. -diu. / < fr. scandium].
scapolit, SCAPOLÍT s.m. Mineral amorf care se gaseste în unele roci vulcanice. [< fr. scapolite].
seros, SERÓS, -OÁSĂ adj. 1. De natura serului sau a serozitatii. 2. (Despre tesuturi) Care contine, care secreta o serozitate. ♦ Membrana seroasa (si s.f. ) = membrana care captuseste unele organe, constituita din doua foi subtiri între care se gaseste o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. [< fr. séreux].
solstiţiu, SOLSTÍŢIU s.n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului când Pamântul se gaseste la cea mai mare distanta de Soare (21 iunie si 21 decembrie) care marcheaza ziua (respectiv noaptea) cea mai lunga. [Pron. -tiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta].
stearic, STEÁRIC adj.m. Acid stearic = acid gras, solid, alb, care se gaseste în grasimile naturale si care se întrebuinteaza la fabricarea lumânarilor. [< fr. stéarique, cf. gr. stear – seu].
semn, semn cu ajutorul caruia se scrie muzica bizantina studiata atat si in facult de teologie cat si in conservatorul de stat bucuresti.provine din greaca si are rolul de a tine sunetul pe loc.De la acest semn,pe cale oralas-a ajuns si la expresii genä tine isonul!vezi gramatica muzicii psaltice!atentie cuvantul psatica nu se gaseste in acest dexonline
stronţiu, STRÓNŢIU s.n. Metal alb-argintiu asemanator calciului, care se gaseste în natura sub forma de celestina si strontianit. [Pron. -tiu. / < fr. strontium].
suc, SUC s.n. 1. Lichid care se gaseste în tesuturile plantelor, mai ales în fructe. 2. Orice lichid, în afara de sânge, care se afla în corpul animalelor. 3. Unele secretii digestive la om si la animale. [< fr. suc, it. succo, cf. lat. succus].
sulfatază, SULFATÁZĂ s.f. Enzima care se gaseste în toate organele corpului animalelor, îndeosebi în rinichi. [< fr. sulphatase].
sursă, SÚRSĂ s.f. 1. Loc unde se gaseste si de unde se poate procura un lucru din belsug. ♦ Sursa de inspiratie = domeniu din care se inspira un scriitor. ♦ Loc unde se produce o forma de energie. 2. (Fig.) Izvor, origine, obârsie. [< fr. source].
şef, SEF, -Ă s.m. si f. Persoana care se gaseste în fruntea unei institutii, a unei organizatii, a unei armate etc.; conducator, cap, capetenie. [< fr. chef].
taloner, TALONER s.m. (La rugbi) Jucator care se gaseste la învalmaseala între cei doi pilieri, având sarcina de a talona. [< fr. talonneur].
stare, Stare de spirit care se regaseste la fetele cu par cret cu ochelari, frumoase, destepte si pline de viata. Persoanele care au aceasta stare de spirit au o gandire pozitiva.Cea mai cunoscuta persoana cu aceasta stare de spirit este Ipilica.
tetanos, TETÁNOS s.n. Boala infectioasa provocata de un bacil care se gaseste în pamânt si care se manifesta prin contractia permanenta si dureroasa a muschilor. [< fr. tétanos, cf. lat., gr. tetanos].
tezaur, TEZÁUR s.n. 1. Cantitate mare de aurarie, de bani, de bijuterii etc.; (p. ext.) avere, bogatie. ♦ Locul unde se gaseste depozitata aceasta bogatie. 2. Totalitatea aurului, a metalelor pretioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei banci de emisie. 3. (Fig.) Ceea ce este foarte pretios, bun, folositor; comoara. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturala desfasurata de-a lungul veacurilor. [Pron. -za-ur. / < lat. thesaurus, cf. gr. thesauros].
timol, TIMÓL s.m. 1. Compus organic cu miros aromatic si gust piscator, care se gaseste în esenta de cimbrisor. 2. (Med.) Proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. [< fr. thymol].
timonerie, TIMONERÍE s.f. 1. Loc pe bordul unei nave unde se gaseste cârma, unde îsi face serviciul timonierul si unde se pastreaza obiectele care îi sunt necesare acestuia (pavilioane, busola, semnale etc.). 2. Timonerie de frâna = ansamblul pieselor care servesc la frânarea unei masini automobile, a unui vehicul de cale ferata. [Gen. -iei. / < fr. timonerie, it. timoneria].
tiroxină, TIROXÍNĂ s.f. Hormon bogat în iod care se gaseste în tiroida. [< fr. thyroxine].
trigamie, TRIGAMÍE s.f. Situatie în care se gaseste un om trigam. [Gen. -iei. / < fr. trigamie].
tristearină, TRISTEARÍNĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei cu acidul stearic, care se gaseste în grasimile solide. [Pron. -ste-a-. / < fr. tristéarine].
truver, TRUVÉR s.m. (Lit.) Nume dat în evul mediu poetilor care scriau si cântau, în limba franceza din nordul Frantei, poezii epice, istorioare etc. [< fr. trouvère, cf. v.fr. trovere – cel care gaseste].
uric, ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se gaseste în urina si în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique].
uree, URÉE s.f. Substanta organica alba, cristalizata, care se gaseste în cantitati mici în urina, putându-se fabrica si sintetic; carbodiamida. [Pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. urée, cf. gr. ouron – urina].
cusur, cusúr (cusúruri), s.n. – 1. Lipsa, lacuna. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani dati ca rest. – 4. Defect, imperfectiune, meteahna. – 5. (Înv.) Greseala, eroare. – 6. (Înv.) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. Tc. kusur (Roesler 597; Seineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι, alb., bg., sb. kusur. – Der. cusurgiu, adj. (care gaseste cusururi); cusurliu, adj. (care critica).
desvoalbe, desvoálbe (-ólb, -ólt), vb. – 1. (Înv.) A dezvolta, a extinde. – 2. (Înv.) A se desface florile. Lat. •disvolvĕre (Candrea). Cuvînt înv., se regaseste numai în expresia floare desvoalta "floare desfacuta". Este dublet de la forma neol. desvolta, vb. (a dezvolta), format de la part. desvolt, ca it. svoltare de la svolgere (Scriban).
nativ, NATÍV, -Ă I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se gaseste (liber) în natura, necombinat cu alte substante; pur 2. înnascut; natural. II. adj., s. m. (cel) nascut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ)
nemotivat, NEMOTIVÁT, -Ă adj. care nu are sau nu-si gaseste motivare. (dupa fr. non-motivé)
ocular, OCULÁR, -Ă I. adj. referitor la ochi. o martor ~ = cel care poate depune marturie pentru fapte pe care le-a vazut petrecându-se sub ochii sai. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se gaseste ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)
oleină, OLEÍNĂ s. f. 1. substanta lichida care se gaseste în uleiuri si în grasimile animale si vegetale, din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. acid oleic tehnic, obtinut la scindarea grasimilor prin hidroliza. (< fr. oléine)
ozon, OZÓN s. n. gaz cu miros puternic, albastrui, stare alotropica a oxigenului, care se gaseste în atmosfera sau care se obtine prin descarcari electrice în aer. (< fr. ozone)
peloid, PELOÍD s. n. substanta din procese geologice, care se gaseste în stare fina în namoluri, folosita pentru comprese si bai. (< fr. péloïde, germ. Peloid)
pentemimer, PENTEMIMÉR, -Ă adj. (despre cezura) care se gaseste dupa a cincea jumatate de picior. (< fr. pentémimère)
piaţă, PIÁŢĂ s. f. I. 1. spatiu (întins) unde se întâlnesc si se întretaie mai multe strazi într-un oras. 2. loc unde se vând si se cumpara marfuri cu amanuntul (mai ales alimente, zarzavaturi). II. categorie economica a productiei de marfuri în care îsi gaseste expresia totalitatea relatiilor economice ce apar în procesul de vânzare-cumparare a marfurilor. o ~ valutara = ansamblul operatiilor de vânzare-cumparare de valuta. (< it. piazza)
plafon, PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifra-limita, care nu poate fi depasita (în operatii financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ♢ înaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ♢ altitudine (partea inferioara) la care se gaseste un strat de nori. (< fr. plafond)
poloniu, POLÓNIU s. n. element chimic radioactiv, asemanator cu telurul, care se gaseste alaturi de radiu, în pehblenda. (< fr. polonium)
post, POST2 s. n. 1. loc în care se exercita o anumita activitate; functie, slujba. 2. loc în care se gaseste un planton, o santinela (în timpul garzii), o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. 3. instalatie cuprinzând aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. o ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încaperi, mijloace tehnico-sanitare si personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentatilor si bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)
poziţie, POZÍŢIE s. f. 1. mod în care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ♢ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul în care sunt tinute mâinile în timpul cântatului la instrumentele muzicale. ♢ locul pe care îl ocupa un sunet într-un cuvânt. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare în care se gaseste cineva sau ceva. ♢ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)
raritate, RARITÁTE s. f. 1. obiect, fiinta, fenomen care se gaseste foarte rar; (p. ext.) ceea ce este exceptional, iesit din comun. 2. însusirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)
sanidină, SANIDÍNĂ s. f. feldspat potasic incolor, alb, roz sau cenusiu, care se gaseste în unele roci magmatice efuzive. (< fr. sanidine)
seros, SERÓS, -OÁSĂ adj. 1. de natura serului, a serozitatii. 2. (despre tesuturi) care contine, secreta o serozitate. o membrana õasa (si s. f.) = membrana care captuseste unele organe, constituita din doua foi subtiri între care se gaseste o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. (< fr. séreux)
singenetic, SINGENÉTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la singeneza. 2. (despre animale) care provine din aceeasi linie pura; gemeni univitelini. 3. (despre minerale) format în acelasi timp cu roca în care se gaseste. II. s. f. studiu al istoricului dezvoltarii asociatiilor vegetale. (< fr. syngénétique)
solstiţiu, SOLSTÍŢIU s. n. fiecare dintre cele doua momente ale anului (21 iunie si 22 decembrie) când Pamântul se gaseste la cea mai mare distanta de Soare si care marcheaza ziua (respectiv noaptea) cea mai lunga. (< fr. solstice, lat. solstitium)
sorbită, SORBÍTĂ s. f. 1. constituent structural al otelurilor calite si revenite. 2. polialcool care se gaseste în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit)
spermatoblast, SPERMATOBLÁST s. n. celula sexuala primordiala, care se gaseste în tuburile seminifere ale testiculului. (< fr. spermatoblaste)
submarin, SUBMARÍN, -Ă I. adj. care se gaseste, se petrece sub suprafata marii. II. s. n. nava speciala construita pentru a putea naviga sub apa; submersibil. (dupa fr. sous-marin, /II/ engl. submarine)
suc, SUC s. n. 1. lichid care se gaseste în tesuturile plantelor, în fructe. 2. orice lichid, în afara de sânge, care se afla în corpurile animalelor. 3. unele secretii digestive la om si la animale. (< fr. suc, lat. succus)
sursă, SÚRSĂ s. f. 1. loc unde se gaseste si de unde se poate procura ceva din belsug. 2. corp care emite sunete, lumina, radiatii nucleare etc. 3. (fig.) loc de unde emana o informatie. ♦ izvor, origine, obârsie. ♦ ~ de inspiratie = domeniu din care se inspira un scriitor, un artist. 4. electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizeaza purtatorii de sarcina majoritari. (< fr. source)
taloner, TALONÉR s. m. jucator de rugbi care se gaseste în învalmaseala, între doi pilieri, având sarcina de a talona. (< fr. talonneur)
telestih, TELESTÍH s. n. gen de acrostih (2) a carui solutie se gaseste citind de sus în jos sau invers ultimele litere ale versurilor unei poezii. (< tele1- + /acro/stih)
timonerie, TIMONERÍE s. f. 1. încapere pe puntea unei nave, unde se gaseste timona si alte aparate necesare manevrarii navei. 2. ansamblu de bare, cabluri, paloniere etc. care comanda directia, frânele etc. într-un vehicul. (< fr. timonerie, it. timoneria)
triemimer, TRIEMIMÉR, -Ă adj. (despre cezura) care se gaseste dupa a treia jumatate de picior sau dupa un picior si jumatate, în hexametri. (< fr. triémimère)
trigamie, TRIGAMÍE s. f. stare în care se gaseste un om, o planta trigama. (< fr. trigamie)
xiloză, XILÓZĂ s. f. monozaharida care se gaseste în lemn, în paie etc. (< fr. xylose)
zaharoză, ZAHARÓZĂ s. f. substanta cristalizata, alba, dulce, din fructoza si glucoza, care se gaseste în tulpina, radacina si fructele unor plante. (< fr. saccharose)
fum, fum (fúmuri), s.n. – 1. Suspensie de particule solide într-un mediu gazos. – 2. Fumigatie, dezinfectare. – 3. (Înv.) Camin, casa. – 4. (Pl.) Îngîmfare, trufie. – Mr., megl. fum. Lat. fŭmus (Puscariu 668; Candrea-Dens., 674; REW 3572; DAR), cf. it., port. fumo, prov., cat. fum, fr. (fumée), sp. humo. Sensul de "camin, familie", care se regaseste si în sp., apare în lat. medievala (Niermeyer 457). Der. fuma, vb. (a scoate fum; înv., a arde; a fuma), probabil din lat. •fŭmāre (Puscariu 669; Candrea-Dens., 677; REW 3568; DAR), cf. mr. (a)fuma, megl. fum, istr. fumu; fumat, s.n. (obiceiul sau viciul de a fuma); fumator, adj. (înv., care fumega); fumator, s.m. (persoana care fumeaza); nefumator, s.m. (persoana care nu fumeaza); fumar, s.n. (Trans., horn; Trans., foc care scoate mult fum); fumarie (var. fumaraie, fumareata), s.f. (cantitate mare de fum); fumarita, s.f. (planta, Fumaria officinalis); fumedenie, s.f. (multime, gloata), prin încrucisare cu sumedenie, cuvînt înv.; fumos, adj. (plin de fum); fumuriu, adj. (de culoarea fumului, gri); fumur, adj., (Munt., gri), probabil var. a cuvîntului anterior (dupa Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 303, si DAR, de la un lat. •fumulus; cf. împotriva Graur, BL, V, 99); fumuros, adj. (înv., efemer, trecator; vanitos, încrezut); fumarit, s.n. (dare perceputa în trecut pe fiecare cos de fum); fumarar, s.m. (persoana care încasa fumaritul); înfuma, vb. (rar, a afuma); înfumura, vb. (a fi încrezut); înfumurat, adj. (încrezut). Cf. afuma, fumega.
câlnic, CÂLNIC, câlnice – s.n. în Oltenia deal, movila, colnic. Se regaseste în toponime si patronime din Gorj.
aminoacid, aminoacid heterociclic esential, se gaseste in majoritatea proteinelor naturale in cantitati relativ mici
dubniu, DÚBNIU s.n. Element chimic, radioactiv, cu numarul atomic 105, produs în mod artificial. [Sb.: Db] (cf. engl. dubnium < n.pr. Dubna – oras în Rusia, unde se gaseste un centru de cercetare a elementelor grele; 1994) [MW]
hassiu, HASSIU s.n. Element chimic, radioactiv, cu numarul atomic 108, produs în mod artificial. [Pr.: hásiu – Sb.: Hs] (cf. engl. hassium < n.pr. Hassia = Hessen, land din Germania, unde se gaseste laboratorul în care elementul chimic a fost sintetizat pentru prima data; 1992) [MW]
necombinat, NECOMBINÁT adj. v. NATIV (2). (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se gaseste în zacamintele din scoarta pamântului în stare pura, necombinata cu alte substante. [DEX '98]
leagăn, leágan (leágane), s.n. – 1. Patut care se balanseaza pentru copiii mici. – 2. Început, origine. – 3. Scrînciob, dulap. – 4. (Înv.) Caleasca, sareta. – 5. Scaunel, capra vizitiului la trasurile cu suspensie. – 6. Vîrsa, instrument de pescuit în forma conica. – Var. leangan, leagana. Mr. leagîna, megl. legan, istr. leagar. Der. legana, vb. (a da în leagan un copil; a adormi cu cîntece un copil; a dezmierda, a desfata; refl., a se da în leagan; a merge leganat, a se balansa; refl., a se clatina, a oscila, a se balabani; refl., înv., a se îndoi, a sovai); leganator, adj. (care încînta); leganatoare, s.f. (servitoare care leagana); leganatura, s.f. (leganare). Origine nesigura. Pare sa provina dintr-un lat. •lecanis, din gr. λεϰάνη (si, de asemeni, λαϰάνη sau λεϰάνιον), "taler, galeata, jgheab", cf. rus. lochanĭ "lighean" (Vasmer, II, 62). De fapt, forma traditionala a leaganului este cea a unei copai facute dintr-un trunchi de copac taiat în doua, în directia înaltimii, si scobit, cf. albie, copaie. Dupa Boissacq 568, cuvintele gr. provin prin intermediul lui λέϰος "taler", dintr-o radacina indoeurop. •leq- "a se încovoia", cf. lat. lanx "taler, terezie de balanta". Semantismul pare normal: nu si fonetismul, care prezinta o oarecare dificultate. Ar trebui sa se admita o schimbare de accent, facilitat poate de vb. legana (cf. pieptene-pieptana, cumpana-cumpani, geamana-îngemana, etc.). Si asa, rezultatul ar trebui sa fie leagîna (ca în mr.), unde î s-ar fi deschis sub influenta lui e anterior si al lui e final de la pl. Forma de pl. a oscilat de la leagene (sec. XVII, înv.) › legene la leagane, care este forma acceptata astazi, poate datorita unei repugnante instinctive de a admite schimbarea lui g › ğ în interiorul cuvîntului. Este un cuvînt comun (ALR, I, 287); si prezenta formei rotacizate (cf. istr.) arata fara putinta de tagada o apartenenta la fondul lingvistic primitiv. Der. din gr. λεϰάνη sau λαγένα a fost deja propusa de Roesler 571, dar nu a fost acceptata, si nici n-ar putea fi, caci Roesler pornea de la gr. moderna. Laurian si Massim se gîndeau la gr. λίϰνον "leagan"; si Candrea presupune ca acest ultim cuvînt ar fi trecut în lat. în forma •ligĭnus, a carei der. nu pare corecta (caci dificultatea rezultatului gi › ga, se explica, neconvingator, prin paralelismul cu cearcan si mesteacan). Toate celelalte ipoteze pleaca de la vb. legana, considerat ca originar, în timp ce leagan ar fi un postverbal. Parerea cea mai acceptata astazi, din cîte se pare, este cea a lui Puscariu, care se bazeaza pe un lat. •lĭgĭnāre, der. din ligare. Explicatia semantica se gaseste în faptul ca anumite leagane se leaga de o grinda din tavan pentru a le usura balansul (Puscariu, Lat. li, 172; Puscariu 957; REW 5028; Tiktin; Puscariu, Dacor., I, 228; Rosetti, I, 58 si 168; Iordan, BF, IX, 149; cf. Rohlfs, Differenzierung, 57; Draganu, Dacor., III, 509-14, explica lat. •lĭgĭnāre printr-un radical •lig- "a misca"). – Dar obiceiul leaganelor legate de tavan exista doar în Trans. si nu e sigur ca-i cel initial; fonetismul nu inceteaza sa prezinte dificultati; si nici evolutia semantica propusa nu pare probabila, deoarece •lĭgĭnāre "leagane" ar trebui sa însemne, dupa acelasi Puscariu, "a lega leaganul", adica faza de pregatire a lui legana, care se da o singura data; asa ca •lĭgĭnāre doar în mod fortat ar putea ajunge sa însemne "a legana" (dupa cum în iter facere nu putem conchide ca facere ar putea ajunge sa însemne "a calatori"). Cu atît mai putin pare convingator etimonul •legivinare, de la levis compus cu agināre (Candrea-Dens., 943; Densusianu, GS, II, 317), cu sensul de "a se misca încet". În fine, nu sînt probabile explicatiile încercate pe baza împrumuturilor moderne din mag. lengetni, logatni (Cihac, II, 511); din alb. lëkunt "a legana" (Miklosich, Rum. Unters., II, 22); din bg. legalo "cuib" (Byhan 264); din mag. lengeni "a undui, a face valuri" (Scriban).
muciorniţă, MUCIÓRNIŢĂ, muciornite, s.f. Namol rau mirositor care se gaseste pe fundul lacurilor si al mlastinilor.
sanctiune, = sanctiune procedurala ce determina stingerea procesului in faza in care se gaseste, datorita ramanerii lui in nelucrare, din vina partii, un anumit termen prevazut de lege
pe, pe prep. – 1. Peste, deasupra: pe bolta alburie (Eminescu); cum sade? bolnav în pat? Nu, sanatos, pe pat (Alecsandri). – 2. La, în: saruta fata pe frunte (Sadoveanu); pe gînduri cad (Eminescu). – 3. Peste (indica ideea de repetitie): scrisori pe scrisori (N. Costin). – 4. Indica o relatie bidimensionala: camera secretarului, mare de vreo trei metri pe patru (Cocea). – 5. Spre, înspre (sens local): usa se deschidea pe-afara (Fundescu); hai sa ne’ntoarcem pe-acasa (Alecsandri). – 6. În (sens temporal): pe o frumoasa zi de vara (Odobescu). – 7. Pîna (sens local si temporal): o sticluta de spiterie plina pe sfert (Bassarabescu). – 8. Pîna la (indica anii neîmpliniti ai vîrstei): una-i de 16 pe 17 (Alecsandri). – 9. Circa, mai mult sau mai putin (arata aproximatia): pleca de acasa pe la rasaritul soarelui (Gane). – 10. Cu, pe timpul (sens temporal): pe toamna (Ghica). 11. Prin intermediul, cu ajutorul (sens modal): au strîns oaste pe bani (Urechia); gaseste usa salii pe pipaite (Caragiale). – 12. Pentru (arata scopul): eu n-am venit pre bataie, ce pre pace (Neculce); zaharicale pe diseara (Alecsandri); jucau uneori pe cîte-o prajitura (Bassarabescu). – 13. Contra, împotriva: ati trimis cu pîra pre Urechia (Doc. Mold. 1617). – 14. Fiecare (sens distributiv): am un bucatar cu zece galbeni pe luna (Alecsandri); mînca pe zi cîte trei care de pîne (Sbiera). – 15. Formeaza acuzativul numelor de persoana: astept pe sora-mea (Alecsandri). – 16. Introduce adv. si locutiunile adv. (sens expletiv): cum ai ajuns pe aici? (Ispirescu); pe la noi, în provincie (Alecsandri). – Var. (înv.) pre, (Mold.) pi, (Munt., vulg.) pa. – Mr., megl. pri, istr. pre. Lat. per (Puscariu 1293; Candrea-Dens., 1396), cf. alb. për, it. per (calabr. pe), fr. par, sp., port. por. În mod general, reproduce sensurile rom. ale lui per si super; în anumite sensuri, totusi, pare sa reproduca ngr. ϰατά. Pentru acuzativul personal, cf. sp. a si Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 351 (explicatia lui Gr. Nandris, Mélanges M. Roques, Paris 1952, III, 1599-65, care se bazeaza pe sl. na, nu e convingatoare). Întrebuintarea acestui acuzativ nu este generala. Se evita folosirea lui pe cu s. articulat si fara atribut: cunosc omul, cunosc pe om, cunosc pe omul bun, dar niciodata cunosc pe omul. Paralelismul cu sp. nu e întîmplator. Sensul lui pre › pe folosit pentru a indica acuzativul este, ca si în sp., cel al lui ad lat., ca în multe dintre sensurile 5-11, din acelasi înteles se explica folosirea lui expletiva, cînd introduce un adv. Comp. presus, adv. (pe deasupra; superior); prejos, adv. (dedesubt, inferior), ambele folosite doar la comparativ; precum, adv. (cum, asa cum). – Cf. peste.
pungă, púnga (púngi), s.f. – 1. Saculet de bani. – 2. Unitate monetara înv., care reprezenta la început continutul unei pungi, cam 500 de piastri sau 1781 bani de aur. – 3. Cornet, fisic. – Mr. punga. Mgr. ποὐγγη, cf. ngr. πουγγί (Meyer, Neugr. St., IV, 55; REW 6849; Tiktin), cf. lat. med. punga. Se considera în general ca împrumutul din mgr. s-a produs prin intermediul sl. pągna (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Lexicon, 764; Densusianu, Rom., XXXIII, 284; Densusianu, Hlr., I, 260; Byhan 327; Conev 65; Rosetti, II, 92), dar aceasta ipoteza nu pare necesara. Der. pungoci (var. pungoi, punghita, pungulita), s.n. si f. (punga); pungulita, s.f. (planta, Thlaspi arvense); pungi, vb. ( a cîstiga bani, mai ales la jocuri; a sterpeli, a fura; a se strînge, a se încreti); pungas, s.m. (hot ‹ de buzunare ›; hotoman, smecher); pungasi, vb. (a fura); pungasie (var. pungaseala), s.f. (furtisag); pungasoaica, s.f. (hoata); pungasesc, adj. (hotesc); pungaseste, adv. (ca pungasii); pungui, vb. (a (se) încreti; refl., a se strînge, a se micsora); pungali vb. (Munt., a coase prost), deoarece pare sa se fi contaminat cu împunge; pungaleala, s.f. (lucru prost facut).
timol, TIMÓL, timoli, s.m. Compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste în unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit în special ca medicament. – Fr. thymol.
sf, s.f. vitamina B2 care se gaseste în lapte,oua, etc. [ fr.lactoflavine ]
stei, stéi (-ie), adj. – Breaz, cu pata alba în frunte. Origine incerta. Ar putea fi un lat. •stēlleius (Diculescu 176) sau •stēlleus (Graur, GS, VI, 335). Mai probabil direct de la stea, chiar daca Tiktin gaseste der. surprinzatoare; trebuie sa se porneasca de la stei, pl. lui •stel, cu suf. dim.
  Directoare Web © 2009 dictionar.cc - Dictionare