debit, DÉBIT1, debite, s.n. 1. Tutungerie. ♦ (Înv.) Debit de bauturi spirtoase = cârciuma. 2. (Înv.) Vânzare, desfacere continua de marfuri cu amanuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fina care trece, într-o unitate de timp, printr-o sectiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. * Debit instalat = valoare maxima a debitului de apa care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o masina sau de o instalatie într-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitata de o instalatie într-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit cardiac = cantitatea de sânge expulzata de ventriculul stâng în aorta la fiecare contractie a inimii sau în cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numarul de lovituri care poate fi tras de o gura într-o anumita cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenta (precipitata), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. – Din fr. débit.
debit, DÉBIT2, debite, s.n. 1. Datorie pe care o are o persoana creditata. 2. Coloana într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) suma înscrisa în aceasta coloana. – Din fr. débit, lat. debitum.
debit, DÉBIT2 s. n. 1. datorie pe care o are cel creditat. 2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenta contabila a acestui cont. (< it. debito, lat. debitum, fr. débit)
debit, DÉBIT1 s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal * cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. în unitatea de timp. o ~ cardiac = cantitatea de sânge expulzata din ventricolul stâng în aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. * numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp. * cantitatea de forte si mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie în unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vânzare (de marfuri) cu amanuntul. * local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. débit)
debit, DÉBIT s. v. desfacere, plasare, vindere, vânzare.
debit, DÉBIT s. I. v. tutungerie. II. flux. (Are un ~ verbal precipitat.)
debit, débit (de tutun, al unui fluid, al vorbirii, în contabilitate etc.) s. n., pl. débite
debit, DÉBIT2 ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece într-o unitate de timp prin sectiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vânzare permanenta a marfurilor cu bucata. 3) înv. Local unde se vindeau marfuri cu amanuntul. 4) fig. Vorbire rapida; suvoi verbal. /<fr. débit
debit, DÉBIT1 ~e n. cont. 1) Suma pe care cineva o datoreaza unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrica din partea stânga a unui registru contabil, unde se înscriu veniturile si reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma înscrisa în aceasta rubrica. /<fr. débit
debit, DÉBIT1 s.n. Suma sau lucru împrumutat, de împrumut. ♦ Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenta contabila a acestui cont. [Pl. -te, -turi. / < it. debito, fr. débit, cf. lat. debitum].
debit, DÉBIT2 s.n. 1. Desfacere, vânzare a unor marfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amanuntul; pravalie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasa sa se scurga un izvor, un rezervor etc. * Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apa în unitatea de timp în suspensie. ♦ Cantitate de curent electric data de o sursa de electricitate într-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. débit].
debit, débit (-turi), s.n. – 1. Desfacere, vînzare. – 2. Consum. – 3. Debit. – 4. Cheltuiala. Fr. débit. – Der. (din fr.) debita, vb. (a vinde, a desface; a încarca; a recita, a rosti ceva); debitant, adj. (persoana care vinde într-un debit); debitor, s.m. (datornic).